motivul pentru care, desi vrei si poti, nu faci! (2)

18 Ian

lumea_este_a_celor_care_actioneaza…randurile astea sunt continuarea articolul de aici.

povestea continua cu prima tabara MIB de la inceputul anului trecut. Trecusera cateva luni de la eveniment, aveam intalnire cu toata gasca si mi-am dat seama ca oamenii erau mult mai in urma decat estimasem eu. M-am suparat, stateam cu o cafea in fata si incercam sa inteleg de ce oamenii mei nu se misca.

Atunci Gratian, partenerul meu, mi-a spus:

“Daniel, tu faci o greseala foarte mare. Ai impresia ca toti oamenii iti seamana. Tu esti foarte muncitor, nu ai probleme de amanare, te organizezi si, daca iti pui ceva in cap, pana la urma il obtii. De ce ai aceeasi pretentie de la cei din jurul tau? Oamenii, cand vine vorba de actiune, au blocaje.”

Desi nu mi-era familiar, ca sa pot sa ii misc pe cei din jurul meu, am inceput sa asimilez ideea de blocaj. Eu ii mai spun obiectie sau scuza. Atunci cand cineva isi pune de la sine un obiectiv, daca nu este proactiv de fel, ca si structura psihica, isi gaseste pe parcurs 1001 de scuze pentru care sa renunte si sa fuga.

Peste 80% dintre oamenii pe care eu personal i-am intalnit nu sunt proactivi. De asemenea 99% dintre blocaje sunt emotionale si sunt false.

Pentru mine lucrurile sunt mult mai simple. Daca vrei sa faci ceva, faci. Daca nu reusesti sa faci ce vrei sa faci, cauti oameni care au reusit si modelezi, ori procedura, ori partea de mentalitate care a adus rezultatele. Dupa care faci si mergi mai departe.

[vrei sa faci?] – [faci] – [nu reusesti?] – [modelezi pe altii care fac] – [faci] – [mergi mai departe] 

De ce sunt insa atatia oameni care se ascund in spatele unor scuze (in cazul asta blocaje de tot felul) doar ca sa nu actioneze?

Zona de confort

Randurile astea le scriu pentru cei care simt zona de confort si au nevoie de o explicatie.

La James Neuman am citit o definitie foarte buna a  “zonei de confort”: aria in care o persoana actioneaza la maxim de potential fara sa simta presiune din exterior. Poti continuu sa iti maresti zona de confort (ea nu este fixa) prin experiente pe care sa le traiesti dincolo de ceea ce ti se intampla zi de zi.

Problema o reprezinta in special anturajul, oamenii din jurul tau care iti spun zilnic ce NU POTI FACE si care iti seteaza limitele si zona ta de confort in oglinda cu ale lor. Iar cei care fac asta sunt foarte nefericiti, pentru ca ei percep zona de confort ca fiind fixa, au trasat granite foarte clare si stiu sigur CE POT FACE SI CE NU.

Sunt oamenii care traiesc intr-o cusca in care se chinuie sa respire si doar atat.

Problema cu zona de confort este ca, daca nu ai spirit proactiv in tine (daca nu ai initiativa si nu raspunzi la provocari), ea iti este “desenata” de factorii exteriori. Te duci la o facultate, acolo ti se va spune ce poti face si ce nu, ti se deseneaza o mica parte din zona ta de confort. Te angajezi, acolo ti se spune ce poti face si ce nu, ti se intareste si mai mult harta cu zona ta proprie de confort. Mai ai o familie care iti spune zilnic ce poti face si ce nu, deja zona ta de confort este bine sigilata, baricadata, si ingropata astfel incat sa nu poti iesi prea usor din ea.

Traiesti intr-un mormant 🙂

Ca sa intelegi ce inseamna o zona de confort trasata de exterior, cei mai multi dintre romani nu au iesit nici macar o data din tara, sau daca au iesit din tara, au iesit cat le-a permis buletinul (nu si pasaportul). Cei mai multi dintre oameni, in general, au aceiasi prieteni toata viata, fac acelasi lucru zi de zi, chit ca vorbim de ani diferenta, cei mai multi dintre oameni se duc in aceleasi locuri in concediu, fac aceleasi lucruri cand ajung de la munca acasa.

Cei mai multi oameni au viata scrisa pe o pagina.

Orice nu se potriveste cu aceasta pagina provoaca trairi interioare crunte si duc la destabilizare.

Asta este zona de confort care, atunci cand decizi ca vrei sa te misti, iti da dureri de cap si te pune sa inventezi 1001 de scuze doar doar te lasa cineva, ceilalti sau chiar tu inapoi in zona de confort in care esti atat de obisnuit.

Toti oamenii produc ceva, unii oameni produc rezultate, altii scuze

Nu stiu de unde s-a inspirat Gratian cand mi-a spus replica asta sau daca a venit de la el intr-un moment de inspiratie. Nici el nu stie.

Cert este ca reflecta mentalitatea pe care o avem noi acum. De cand am inteles cu adevarat ideea de “blocaj” si ca el reflecta doar o scuza ca sa te reintorci spasit in zona ta de confort, am inceput sa lucrez la demontarea lor.

In definitiv, blocajele, in cea mai mare parte a lor, sunt emotionale. Daca nu ar fi emotionale, ai gasi raspunsul la ele chiar singur.

Din experienta proprie din lucrul cu oamenii, in momentul in care blocajele deja devin un tipar, deja este o greseala imensa ca sa te concentrezi pe blocajele in sine. Trebuie sa inveti omul respectiv sa iasa din zona de confort. Devine prioritatea nr. 1.

La unii se face progresiv, la altii brutal ca atunci cand arunci pe cineva in Dunare legat cu o funie, ca sa invete sa inoate. Pe unii trebuie sa ii pacalesti, sa ii pui sa inchida ochii si apoi sa le deschizi ochii cand sunt la kilometri intregi de zona lor de confort. Pe altii trebuie sa ii iei de mana si sa pasesti tu cu ei dincolo de zona lor de confort, ca sa vada ca e doar un blocaj mental si nimic mai mult.

Sedintele de grup cu oamenii din taberele noastre au produs schimbari nu numai in zona antreprenoriala. Oamenii astia au inteles procesul in sine si, multi dintre ei, dau impresia ca nu mai au limite si ca in decurs de 6 luni obtin niste rezultate care nici macar nu existau in mintea lor inainte de a ne intalni.

Este cazul Aurei, care in decurs de cateva luni a slabit 20 de kilograme si si-a cumparat un apartament, fara sa fie nimic altceva la inceput decat o angajata supraponderala si putin blazata. Acum este o femeie cu care daca vorbesti, trebuie sa ai curajul ca sa te uiti in ochii ei.

Sau cazul Violetei, care ma streseaza prin smsuri de parteneriatele care ii vin pe banda rulanta de cand si-a dat demisia si si-a deschis un blog de… gramatica…

Si multe alte cazuri despre care am mai vorbit si in alte articole.

Din cand in cand mai primesc cate un mail care imi spune „agenda ta este geniala, pentru prima oara am inceput sa imi propun lucruri la care doar visam. Acum imi cumpar masina (sau orice altceva, imi fac casa, imi deschid firma, am castigat un proiect), de exemplu.”

Lumea apartine oamenilor care actioneaza, mai putin a celor care doar contempleaza.

pascupas

Reguli de baza daca vrei sa si faci lucruri sa se intample:

Regulile sunt simple si reprezinta un fel de indreptar prin care corijezi zona ta de confort:

1 – Perceptia este realitate

Ce crezi despre cei din jur formeaza propria ta realitate din care nu poti sa iesi. Cel mai bun exemplu sunt eu, care credeam ca oamenii sunt prosti, lenesi si hoti, eram incapabil sa deleg si aveam o neincredere morbida in ce faceau partenerii sau angajatii mei cu mana lor; nu intelegeam realitatea celui care se concentra pe oamenii proactivi si care avea in jur doar oameni de foarte mare calitate. Pur si simplu nu ii vedea pe ceilalti.

Cuvintele noastre, ce credem despre oamenii din jurul nostru, ce credem despre tara noastra, de conditiile in care traim, de rezultatele noastre… toate astea ne sunt propria realitate. Avem dreptate de fiecare data, pentru ca gasim dovezi de fiecare data.

2 – Cauta oameni de succes si invata cum fac ei bine ce fac si adapteaza la tine 

As vrea sa spun ca iubesc oamenii din jurul meu, dar am sti amandoi ca nu este adevarat. Iubesc la nebunie oamenii care se misca, sunt productivi si pasionati. Pe ceilalti, care cauta scuze, incerc sa ii ajut in aceeasi masura in care ma ajuta pe mine oamenii de succes pe care ii intalnesc. Prin exemplul propriu.

Mult timp m-am intrebat care este calitatea mea nr. 1. Multi mi-au zis „tenacitatea”. Sau „organizarea”. Nimic mai fals. Prietenii mei apropiati stiu ca atunci cand nu pot sa fac ceva am o calitate incredibila sa caut, sa gasesc si sa reproduc ce face altcineva care poate. De cele mai multe ori o fac inconstient, de multe ori, cand caut sa inteleg mai bine procesul, o fac constient, cu stiloul pe o foaie de hartie, desenand „formule” de actiune (sau proceduri).

De asemenea, cand cineva poate ceva (atentie, nu am spus „stie ceva”), devin „mut”. Tac, ascult, asimilez, modelez, respir ca celalalt. De ce fac asta? Pentru ca diferenta se face strict la nivel mental si de realitate personala. Nu la nivel de cunostinte, ci la nivel de convingeri.

3 – Comporta-te ca si cum nu ar exista zona de confort

Lasa-te provocat de proiecte mari, lasa-te emotionat de povestile de succes, testeaza cat mai multe intr-o viata de om. Nu iti pune singur limite doar pentru ca ceilalti sunt reticenti. Ceilalti au doar o zona de confort foarte mica si incearca sa ti-o impuna si tie.

De multe ori daca te comporti ca si cum nu ai avea nicio limita posibila, ajungi sa obtii rezultate imposibile.

4 – Blocajele sunt scuze

Orice explicatie iti dai ca nu ai facut un lucru, tine de o slabiciune emotionala mai mult decat de o problema “de exterior”. Daca iti pui ceva in cap, cauti solutia ca sa o faci. De multe ori insa nici macar nu te misti, mintindu-te ca nu ai cum sa ajungi acolo din motive “obiective”.

Planul este simplu, restul fiind doar detalii:

vrei sa faci ceva – atunci faci;

nu poti face acel ceva? – Cauti pe cineva care a facut si faci ca el;

Ce iese din schema asta se numeste blocaj emotional. Nu exista “nu gasesc”, “nu stiu sa”, “nu pot”, “nu inteleg”.

5 – Informatia este zero fara actiune, actiunea este o forma de perfectiune !

Cand m-am angajat la Camera de Comert, seful meu direct imi tot repeta ca informatia are cea mai mare valoare posibila. Mult timp am crescut cu asta in minte si mi-am anulat multe actiuni bune pe care as fi putut sa le fac.

Informatie exista peste tot acum. Este deja perimata, zero, caput. Mult mai importanta decat informatia este actiunea, sau ce faci cu informatia pe care o primesti.

Cand te plangi ca este prea multa informatie si ca nu stii ce sa mai citesti, ce sa mai asimilezi, atunci ti se intampla asta pentru ca nu faci nimic cu ea.

Mai important decat tonele de informatie pe care le-ai putea asimila si nivelul de perfectiune pe care l-ai putea atinge este sa intelegi informatia de care ai nevoie si sa o cauti strict pe aceea. Asta poti face daca esti un om de actiune.

Iar cand esti un om de actiune, nu ai limite.

Cand pui informatia pe primul loc, poti cel mult sa fii competitiv. Cand pui actiunea pe primul loc, devii un luptator, un “achiever”.

Un email care face definitia pe ce inseamna ConstruimImperii.Ro

Ieri am primit un email de la Shadi, un cititor pe jumatate arab cu care in ultima vreme conversez, sporadic, atunci cand ne permite timpul. Acum, cand scriu emailul asta, nici macar nu am apucat sa ii raspund, insa i-am citit randurile si mi-au placut. Nici eu nu as fi facut o sinteza mai buna.

“M-am uitat atent si pe site si la modul general pot sa iti spun :

Totul e simplu, clar si concentrat.

Am mers cu citirea titlurilor articolelor tale pana in Aprilie 2010 si mi-a placut ce am vazut. Recoamandarile unor articole similare e o idee super. Pentru „studentii forever ” e tentant sa citeasca la nesfarsit dar, ceea ce imi place in mod deosebit la articolele tale este ca :

1 – mereu mereu accentul e pe fa,fa acum,fa oricum numai incepe.

Mottoul tau cu „perfectiunea e cel mai jos nivel de realizari, actiunea este cel ma inalt” e repetat obsesiv si la un moment dat tot citind te trezesti ca incepi sa actionezi conform acestei convingeri.

2- Desi am citit sau am ascultat unele din informatiile din articole in trecut, sentimentul in momentul in care citesc este ca acum e vorba de mine, eu cel care citesc .

Ne mai auzim,”

Un indemn, la final

Zilele trecute m-am intalnit cu un prieten vechi cu care nu ma mai vazusem de ceva vreme. Era frustrat pe oamenii din jurul lui, pe politicieni, pe romani. Lenesi, hoti si prosti i-a numit.

In timpul asta eram cu telefonul deschis pe interviul cu Kevin Costner, luase Globul de aur si  spunea ca in Romania a gasit oameni de actiune, care cauta solutii si muncesc mult.

Doua realitati diferite. 🙂

Oamenii de obicei te urmeaza in momentul in care ai destula autoritate si dai dovada de viziune. E greu insa sa transmiti aceasta viziune, atunci cand vezi in oamenii din jurul tau lenesi, hoti si prosti.

Am recunoscut in cuvintele prietenului meu exact mesajul meu de acum ani buni si intr-un fel m-am bucurat, pentru ca acum realitatea mea imi spune ca am in jurul meu oameni capabili, proactivi, staruri capabile sa obtina rezultate.

Insa mesajul de final vreau sa il adresez unei categorii de varsta aparte. Daca blocajele “colcaie” in special la cei care au trait doar baricadand zona de confort zeci de ani de zile, tinerii si foarte tinerii au un avantaj incredibil. Vorbesc de varsta de pana in 25 de ani, dar in special de copiii pana in 20.

Daca esti in categoria asta de varsta, iti spun doar atat:

Permite-ti sa fii nebun, sa visezi si sa actionezi INDIFERENT DE CE ZIC CEI DIN JURUL TAU. 

Cu cat mai repede, cu atat mai bine.

De ce spun asta?

Pentru ca daca vei reusi de cateva ori sa faci ceea ce ceilalti iti spun ca este imposibil, se produce o minune. Notiunea de zona de confort (asa cum o percep ceilalti) dispare si esti, la propriu, capabil de orice.

Nu conteaza de cate ori o dai in bara, cat timp esti tanar, nu vor plati altii oalele sparte de tine.

Asa ca spor la spart oale.

Scopul meu este ca, la un moment dat, sa fim atat de multi nebuni, de toate varstele, care sa actioneze si sa nu isi puna limite mentale aiurea, incat sa fim regula, nu exceptie.

Daniel Zarnescu

Daniel Zarnescu

 

 

 

 

PS: spune-mi cateva randuri despre tine, daca esti om de actiune si ce te face sa spui asta. Ne ajuta pe toti sa intelegem realitatile noastre. O sa raspund personal in comentarii si o sa te ajut, daca ai intrebari.



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns la Tudor D. Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

63 thoughts on “motivul pentru care, desi vrei si poti, nu faci! (2)

  1. Salut !
    Citesc cu mare placere tot ce scrii, dar articolul acesta m-a atins la o coarda aparte.

    Eu am renuntat la prima facultate pentru ca era mult prea tehnica si plictisitoare pentru mine. Acum lucrez in vanzari, cu target, si in fiecare zi trebuie sa ies de 20 de ori din zona mea de confort. Pe alocuri e mai greu, in alte locuri mai usor, dar datorita unor oameni ca tine sunt convins ca voi reusi.

    2013 chiar va fi cel mai bun an. Noi astia de 22 de ani nu prea stim ce inseamna ‘nu pot’

  2. Buna Daniel ! Articolul acesta a venit la momentul cel mai potrivit ptr. mine .Desi sant o persoana de 56 de ani incrc de 14 sa ies din zona de confort .Am citit mult dar am aplicat putin . De cateva luni m-am reapucat sa pictez dupa 40 de ani – si tocmai ma blocasem negasind solutii pentru a putea trai partial si din pictura .

    Articolul acesta ca si toate celelalte scrise de tine sunt ptr. mine un punct de sprijin -imi dau putere si-mi intaresc convingerea ca sunt pe drumul cel bun !
    Iti doresc numai bine si iti multumesc.

    Rodica Arghir

  3. Abia anul trecut m-am trezit din prostie si depresie si am inteles ca avem putere sa ne cream viata. Asa ca le spun tuturor tinerilor sa faca ce le place si sa fie fericiti, pentru ca asta e scopul pentru care am venit pe lume.
    Anul asta m-am inscris la un curs de ikebana, pe care vreau sa-l urmez de acum 15 ani si nu mi-am facut timp pentru visul meu. Incep sa-mi schimb viata si va multumesc si voua, pentru ca sunteti printre persoanele care ma motiveaza in acest sens. 🙂

  4. Buna Daniel,
    De cand am vazut titlul articolului zambesc si nu pot sa nu te intreb daca tu stii bancul ala cu ardeleanul in care morala era: ” Si vreau si stiu si pot… dar ce atata graba?”
    Daca nu-l stii, ti-l zic prima data cand ne intalnim… 🙂

  5. Din pacate nu pot spune despre mine ca sunt un om de actiune. M-am lasat dusa de val si m-am blazat alaturi de multi altii pe care i-am intalnit si spuneam acelasi lucru-romanii sunt hoti, lenesi. Acum realizez ca acest lucru m-a blocat asa cum zici tu si n-am reusit sa vad lucruri care uneori erau destul de clare si ar fi trebuit sa inteleg altceva din ele. Fiecare articol pe care il trimiti este ca un dus rece pt.mine. Ma face sa deschid ochii mari, sa ma „scutur” de niste idei si atitudini care pana acum imi provocau o reala stare de disconfort. Dar, cu ajutorul tau sunt convinsa ca voi deveni una din acele nebune care va actiona si va darama toate blocajele mentale pe care le-a avut pana acum.:)

  6. Da, ai mare dreptate. Eu ma lovesc frecvent de aceasta problema, am informatia si stiu ce ar trebui sa fac ca sa reusesc, dar pur si simplu ma blochez. Uneori scap de aceste blocaje, si fac lucruri, ieri am trimis o cerere de aprobare de nume pentru un ONG, si acum o sa inceapa distractia pentru mine. Fiind si general si soldat, incerc sa ma pun in postura de a nu mai vedea decat o singura solutie, adica reusita. Si asta e o lupta grea, cu mine insumi, pentru ca de cele mai multe ori imi gasesc scuze si gasesc portite, si le gasesc impotriva mea, caci ma demotiveaza si ma fac sa uit de scopul initial, si gasesc mereu alte si alte ocupatii, doar sa nu fac ceea ce mi-am propus. Pana aici zic! Acum ma voi staradui sa continui ceea ce am inceput si sa ajung la o finalitate. Ma misc destul de incet inca, dar cand voi pornii cu adevarat vreau sa pornesc ca si big bangul, fara cale de intoarcere si mereu intr-o continuua expansiune. Multumesc din suflet pentru articolul asta si pentru celelalte articole, si pentru cartea : Jurnalul lui Abel, pe care recunosc ca am citit-o gratuit, dar cred ca stii ca este pusa gratuit pe net. Abia astept sa iti prezint un proiect realizat, desii nu am vorbit, tu esti unul dintre mentorii pe care eu mi i-am ales 🙂 bineinteles, deocamdata in limita unei interactionari ideologice. Mi-am platit prima luna la cursul MIB, si apoi m-am decis ca cel mai bine ar fi sa folosesc banii pe care ar fi trebuit sa-i platesc pentru a doau rata cu alt scop, adica sa actionez cu informatia pe care o am, si sa construiesc ceva, sa construiesc ceva care sa imi dea libertatea de a crea. Inca odata MULTUMESC!

  7. Buna!imi place foarte mult articolul,te citesc de ceva vreme,e foarte adevarat ce spui,am iesit din zona de confort de cativa ani desi recunosc ca nu prea am stat mult acolo,sunt o fire ambitioasa si simt mereu nevoia sa fac ceva nou,doar ca am intalnit o persoana la un moment dat care m a tras in zona de confort.deci atentie la prieteni te pot trage in jos foarte mult.acum am o afacere care nici nu stiu cum am ajuns sa o am,am stiut doar ca pot mai mult,nici macar nu mi am propus sa o am dar a venit asa de la sine.m am speriat putin la inceput dar am depasit momentul cu brio.multumesc lui Dumnezeu ca exista oameni ca tine, care ne ridica de jos in momentele noastre slabe.sper sa transformi cat mai multi oameni sa fim cat mai multi oameni de actiune.abia astept urmatorul articol.

  8. Salut,mia placut articolul,
    Sunt din rep.Moldova si pe 21 vin la Bucuresti cu niste chestii..
    Dar as vrea „sa mananc o portie de business pe paine„ cu Daniel

  9. Buna !
    In primul rand vreau sa-ti multumesc pentru email ul de azi si de celelalte articole , sunt ca un impuls motivational foarte puternic .

    Am 19 ani , de un an m-am apucat de dezvoltarea personala din cauza frustrarilor si complexelor pe care le aveam.
    Nu suport sa fiu angajat , sa mi se spuna (pe un ton autoritar) ce trebuie sa fac , imi placea sa fac doar ceea ce vreau eu si sa ma inspir incontinuu de la oamnei de succes printre care te numeri si tu.

    De un an vreau sa fiu PROPRIUL agent de vanzari pentru crearea de site-uri web , ce am facut pentru acest vis?
    1: am citit multe carti motivationale
    2:am frecventat bloguri din domeniul meu de interes
    3:mi-am cumparat un nume de domeniu si l-am gazduit pe un server unde am scris ceva articole si am RENUNTAT
    4:am cautat tehnici de marketing (pentru a i influenta pe potentiali clienti sa se foloseasca de serviciile mele
    5:mi-am facut un plan bine elaborat , aveam scris pe mai multe foi ceea ce as avea de discutat cu potentialii clienti
    6:repetam discursul in oglinda
    7:mi-am facut 30 carti de vizita si 30 pliante plus alte cateva foi care explica ce are de castigat potentialul client daca ma alege pe mine

    8: De aici NU am actionat deloc , nu am mers sa vorbesc cu nimeni pt a-mi vinde ,,marfa” , pentru ca credeam ca nu sunt in stare. Am tot amanat munca pe teren (de agent de vanzari)pana cand ghici ce?

    9: Au aparut frustrarile , mi-am pierdut increderea in sine , am slabit foarte mult , am avut probleme grave de sanatate la care medici nu-mi gaseau nimic (raze , ECG , radiografii) , nimic .
    Nu am mai citit nimic motivational vre-o doua luni , am stat numai in casa, nu aveam chef de nimic.

    Vi se par oribile lucrurile relatate de mine de la punctul 9 ? VA SPUN EU CA NU E ASA !!
    Dupa aceasta intamplare , m-am automotivat sa citesc iar , sa ies in lume , am capatat o atitudine pozitiva care nu am mai avut-o niciodata, o feriicre ,,tampa” pe mine de nedescris.
    Mi-am facut un ,,TO DO LIST” pentru anul 2013 unde am 11 scopuri de atins , in fiecare dimineatza si seara o citesc si ii aloc 20 minute de imaginatie , sa simt ca si cum mi-am atins scopurile. Credeti-ma , cand citesc punctul 9 acum vad doar lucruri pozitive , nimic negativ.

    Acum ma simt mai revitalizat ca oricand si mi-am pus ca principal scop ca pana la sfarsitul lunii sa vorbesc cu minim 2 potentiali clienti. SUNT SIGUR CA VOI REUSI si voi reveni cu informatii despre ce am realizat.

    Sry pentru ca am scris atat dar cred ca multi pot invata ceva din relatarea mea.

  10. Buna „nebunule” :))

    Frumos scris acest articol!
    Pot sa spun despre mine ca sunt un om de actiune: dupa ce am facut facutatea de Administratie publica, am lucrat 3 ani in vanzari, insa mi-am dat seama ca nu e ceea ce imi doresc sa fac pentru tot restul vietii…Acum am 28 de ani si studiez design interior in Londra, mi-am urmat sotul care lucra acolo, care ma ajuta sa imi realizez visul dupa ce initial l-am sustinut eu sa si-l urmeze pe al lui…
    Desi la inceput eram un pic reticenta sa ma reprofilez, considerand ca am o varsta destul de inaintata :)) (mentalitate de zona de comfort), am ramas placut surprinsa sa vad ca am colegi de 50 de ani, cu 4 copii, si fericiti sa inceapa de la zero ceea ce le place cu adevarat…
    Succes tuturor si la actiune dragi „nebuni”!

  11. Buna Daniel!
    Voi ne dati aripi sa zburam cu aceste puternice articole,care,pe mine personal,ma motiveaza la mamimum!vreau sa spun ca nu imi ajunge timpul fizic sa pot sa savurez pe indelete fiecare articol,video sau orice alt material postat de voi…stiu ca nu sunt singura si voi ma veti ajuta indiferent de greutatile care vor apare in traiectoria pe care mi-am ales-o!
    Va multumesc pentru tot ceea ce faceti pentru noi!Doamne ajuta!

  12. Termenul proactivitate nu-l veţi găsi în multe dicţionare , deoarece s-a încetăţenit în literatura managerială.Acest termen înseamnă mai mult decât a lua iniţiative. Exprimă faptul că, în calitatea noastră de fiinţe umane, suntem răspunzători de vieţile noastre. Comportamentul nostru e o funcţie a hotărârilor noastre şi nu a condiţiilor de viaţă. Suntem în stare să dăm prioritate valorilor înaintea sentimentelor. Suntem în stare de a lua iniţiative şi de a ne asuma responsabilităţi.

    Cuvântul responsabilitate – “răspuns – abilitate” – înseamnă abilitatea de a alege răspunsul. Persoanele proactive îşi asumă această responsabilitate. Nu învinuiesc împrejurările, condiţiile sau condiţionările suferite pentru a-şi justifica comportamentul. Se poartă conform unei opţiuni conştiente, bazate pe valori, şi nu pe condiţii supuse unor criterii afective.

    Suntem făcuţi pentru a fi proactivi Şi dacă vieţile noastre sunt determinate de condiţionări şi circumstanţe, aceasta se datorează faptului că, fie deliberat, fie din inadvertenţă, am ales să ne lăsăm dirijaţi de ele.

    Şi această alegere ne face să fim reactivi. Persoanele reactive trăiesc sub influenţa ambianţei lor fizice. Dacă vremea e bună, se simt bine. Dacă e rea, se resimt – îşi schimbă atitudinea, le scade randamentul. Persoanele proactive îşi poartă vremea cu ele; fie că plouă, fie că e senin, dispoziţia lor rămâne aceeaşi. Criteriul lor e valoarea; şi dacă ea le

    cere să producă ceva de calitate, starea meteorologică nu mai intră în discuţie.

    Persoanele reactive sunt afectate de ambianţa socială, de “vremea socială”. Dacă sunt tratate cu consideraţie, se simt bine; dacă nu, trec pe poziţii de defensivă sau de protejare. Viaţa lor emoţională depinde exclusiv de comportamentul celorlalţi, se lasă puternic influenţate de slăbiciunile acestora.

    Capacitatea de a subordona o pulsiune unei valori caracterizează persoana proactivă. În timp ce persoanele reactive se lasă conduse de impulsuri şi de sentimente, de împrejurări, de mediul în care trăiesc, persoanele proactive sunt conduse de valori – valori gândite cu grijă, selectate şi introiectate.

    Şi persoanele proactive sunt sunt influenţate de stimuli externi, fizici, sociali sau psihologici; însă răspunsul lor – conştient sau inconştient – la aceşti stimuli este o opţiune, un răspuns întemeiat pe criteriul valoric.

    Faptul acesta nu-i uşor de acceptat în plan emoţional – mai cu seamă dacă ani de zile ne-am justificat starea noastră dând vina pe împrejurări sau pe comportamentul altcuiva. Însă până ce o persoană nu poate afirma cinstit şi cu seiozitate: “ Sunt ceea ce sunt astăzi datorită opţiunilor făcute ieri”, acea persoană nu poate spune: “Optez pentru ceva.”

    Nu ceea ce ni se întâmplă ne contrariază ori ne lezează, ci răspunsul pe care-l dăm evenimentelor. Bineînţeles că putem fi lezaţi fizic sau economic, putem avea necazuri. Însă, caracterul nostru, identitatea noastră profundă n-are cum să fie lezată. Aceste experienţe pot deveni probe cruciale care ne călesc caracterul, eliberează forţe latente şi disponibilităţi de a înfrunta viitorul – şi de a-i inspira şi pe alţii de a proceda la fel.

    frumos articolul
    __

  13. Multumesc pentru tot!citesc articolele tale de cam de un an si ceva si abia acum am inteles esenta….actiune,actiune,actiune …si eu am stat prea mult inconjurata de scuze si de oameni care m-au tras in jos fara intentie probabil…si aveam scuze de genul ca in orasul meu nu prea erau clienti deschisi spre ceea ce faceam eu sau mai faceam un compromis pentru siguranta…etc…si obtineam acea realitate….care o credeam…cred ca e totul despre ce crezi ca urmeaza….si se adevereste in final…

  14. Nu este deloc simplu sa faci in viata asta ceea ce te-ai nascut sa faci. Si asta pentru ca cei mai multi nu stiu/stim care este rostul lor pe lumea asta. In nici un caz acest rost nu poate fi descoperit stand la televizor cu berea in mana sau iesind seara de seara cu prietenii in club. E nevoie sa iesi din zona de confort, cat mai mult si cat mai des. Sa te confrunti cu situatii noi, pe care nu le-ai mai intalnit pana acum. Atunci mintea e in full throttle. La un moment dat, dupa ce ai experiemtat suficient de mult, se intampla minunea… iti dai seama ce vrei sa faci. Iti dai seama pentru ce ai venit tu pe lumea asta. Si e foarte interesant ca pe masura ce faci, aparent, devine din ce in ce mai usor. Spun aparent pentru ca asta este o falsa perceptie. Nimic nu devine mai usor. TU esti cel care devii din ce in ce mai bun. Si dupa ce afli ce vrei cu adevarat sa faci, pentru ca exercitiul de a face, de a fi in miscare era parte din tine, brusc realizezi ca nu mai ai bariere, nu mai exista limitari (in afara, bineinteles, de cele pe care ti le pui singur). Si bagi… vorba aceea… „ca MIGul”… pentru ca este in tine si o faci cu placere, o faci din pasiune, o faci pentru ca esti tu… te-ai identificat cu ceea ce faci… este identitar… si cand ti-ai asumat-o… s-a terminat…. iti iei zborul… decolezi…. si incep sa se intample… „intamplari” sau mai degraba sincronicitati… incept sa se alinieze diverse intamplari, situatii, cunosti oameni… si te trezesti intr-un univers parca paralel. Te uiti la viata ta de acum cateva luni si nu iti vine sa crezi cate s-au intamplat… si toate doar pentru ca ai descoperit ce iti place cu adevarat sa faci si pentru ca esti in miscare… in actiune… INTOTDEAUNA pe pas inainte… devine ca un drog, nu iti mai vine sa dai inapoi, te culci seara cu gandul de a adormi cat mai repede si a te trezi cat mai repede pentru a continua… ai fi in stare sa platesti pentru a fi lasat sa faci asta… dupa mine asta ar fi un inceput bun pentru o viata memorabila… curaj, perseverenta…si inceputul povestii de succes se poate contura… CINE ARE CURAJUL ? CINE ACCEPTA PROVOCAREA ?… raspunsul e ascuns in noi…

  15. salutare ! de mult nu am mai intrat aici …acum am aproape 21 de ani ..dar inca tin minte cum de la 16-17 ani ..citeam blogurile de seductie ..de dezvoltare personala etc..
    Ce problema am ? Nu e o problema e o situatie un pic ciudata..avand in vedere ca si eu odata eram o persoana „proactiva” de ce zic eram si de ce nu zic ca sunt? poate acum proactivitatea la mine se traduce intr o ambitie …de ce scriu? sa vad o parere obiectiva..in speranta ca cineva cu experienta va raspunde ..
    Buuuuun…deci am 21 de ani ..am citit materiale de seductie ..carti ..dezvoltare personala .. iesiri game-uri pick up (cei din domeniu stiu la ce ma refer) .. m am tinut de pasiunea mea ..legat de imbracaminte ..stil etc… sunt intr-o ltr(iarasi unii stiu la ce ma refer) de 1 an si ceva ..
    Am dat bacul anul trecut intr o tara straina..Italia..si am luat cu o nota aproape maxima.. .mici satisfactii ale vietii…ba mai mult ..am dat admiterea la anumite facultati care ma interesau si am intrat la toate unde am dat.. Si m am inscris la facultate…
    DAR ..fiind la facultate ..ma sustin parintii ..deci banii ii am de la ei.. iar acum ..dupa cum stiti traim prin faimoasa criza.. parintii nu au de lucru etc..intr.o tara straina.. la o facultate care imi mananca …110 la suta din timp… toata ziua in casa la invatat .. si sunt pasionat imi place(sunt la un fel de ASE ) DAR nu am cum sa fiu proactiv …stand in casa invatand etc..
    Mai nou acum ..cu situatia familiei mele ..am fost tentat sa abandonez.. sa muncesc… desi consider ca o facultate ajuta enorm .. nu stiu cum sunt facultatiile in romania ..dar aici unii profi sunt maestrii de viata..
    Visul meu este sa devin un asa zis „business man” si mereu ma gandesc ca o sa incep sa imi cladesc drumul spre una sau mai multe afaceri dupa ce termin facultatea…in perioada asta de studii am decis sa ma documentez cat mai mult..sa invat ..sa ma formez…DAR acum..vine problema…teorie multa vs practica ! Daniel tu mereu spui ca este prea multa informatie …ca trebuie practica etc.. Dar daca in perioada in care sunt ..student ..intr o tara straina ..am timp numai de „scoala” , deci teorie ..cum facem pentru practica? Eu m am gandit ca este o perioada buna pentru a ma forma ..si a „actiona ” dupa.. .
    Si cred in asta pentru ca .. sacrific multe lucruri pentru asta(uneori ma simt plafonat in rutina si cunoasteti bine situatia)…timp pentru distractie..bani munciti singur …etc etc.. am decis sa ma dedic numai la asta.. dar sunt convins ca intr.o zi imi voi atinge scopul intr un fel!
    Va urez tuturor succes in drumul vostru!

  16. Salut Daniel, in 2010 eram supraponderal , lucram la o firma de currierat in Parma (IT) , imi placea munca care o faceam , dar eram foarte ….supraponderal , facind o livrare la un birou de nutritie am facut cunostiinta cu compania Herbalife , am invatat sa fac diferenta dintre a minca si a ma nuttri , mergind inainte in ani am observat ca toata lumea imi spunea cum nu o sa reusesc sa slabesc , si alte obiectii, nu m-am dezamagit ba din contra ,apoi am observat ca sunt persoane care au reusit sa cistige bani , vacante si alte premii, dela companie ,dar eu nu eram printre ei nici acum nu sunt printre ei , atunci am inceput sa studiez unde este diferenta , am inceput sa caut oameni care pot sa-mi de-a un sfat sau o idee , si asa am ajuns pe blogul „construim imperii”, tu ma inspiri pentru ca mi-e mi-au spus multi ca nu o sa pot si alte stereotipuri , sunt deacord nu stiu, nu am mai facut antrepenor, dar am sa copii persoana dupa care cred ca profilul meu se potriveste, acesta e povestea me-a in citeva cuvinte , cred ca cu blogul tau si personalitaea alfa o sa reusesc unde multa lume imi spea ca pierd timpul. Cu respect KNT

  17. Un articol motivational foarte frumos realizat. Am implinit recent varsta de 20 de ani si chiar m-a pus pe ganduri acest articol.Da, recunosc..nu sunt un om al actiunii si sunt constienta de ceea ce ar trebui sa fac ca sa shimb asta. Insa, mi-e teama de esec. Oamenii retin mai degraba greselile pe care le faci decat lucrurile bune. Poate ca n-ar trebui sa ma gandesc atat de mult la parerea celorlati. Poate ca in loc sa ma gandesc atat de mult la ce ar trebui sa fac, ar trebui sa actionez asa cum spui tu. Insa pe mine ma blocheaza ceva. Si crede-ma ca de multe ori am fost pusa in situatia in care ar fi trebuit sa actionez si imi doream asta, dar nu imi place sa gresesc. Si imi gasesc scuze, ma consolez cu gandul ca poate nu e momentul acum. Am informatia, dar nu o folosesc.

  18. Daniel, tu semeni cu acel maestru spiritual oriental pe care l-a intrebat odata un discipol „care-i calea?”, iar el i-a raspuns „mergi!”.

    Nu, NU sunt INCA un om de actiune. Incepe sa imi placa sa actionez ( ceva traduceri literare romana-olandeza, lucru la o pagina de facebook prin care sa promovez autorii tradusi… si pe mine… ( inca n-am reusit sa ies in fata la search-uri, dar am energie si ma distreaza ce nu iese ), incep sa ma amuze cei care zic ca-s dusa cu pluta.

    Zona de confort ( un jobuletz de menajera ) mi s-a parut dulce pana au inceput sa ma obsedeze texte in vreme ce dadeam cu mop-ul.

    In afara zonei de confort a fost cumplit… atata vreme cat mi-a fost slaba credinta. NU ma refer aici la credinta in Dumnezeu ( si pe aceea o am si-o respect la ceilalti ), ma refer la a crede in tine si in rostul a ceea ce faci. Acuma, da, cred in felul asta, si… sper sa ma tina mult de data asta. Pana acum am tot renuntat la ce incepeam ( multumesc pentru semnalarea blocajului cu alta ocazie ), dar am renuntat si din cauza ca lipsea ingredientul „credinta” sau „incredere”.

  19. da, super articolul, ai pus punctul pe i, cred ca peste 80 la suta din populatie o lalaim in zona de confort, mai ales cei care avem un job bunicel cu un castig mediu, e o intreaga armata de fraze cu care ne unii pe ceilalti si – mai grav pe noi insine….e criza….e coruptie, nu poti reusi datorita piedicilor pe care ti le pun altii, e mai greu dupa o varsta, nu am noroc la asa ceva, nu ma reprezinta…..ce sa…le stiti si voi poate chiar mai bine decat mine.
    in parte ele reprezinta fatete ale realitatii noastre, ale contextului social-politico-economic actual, dar nu sunt piedici de nedepasit, nu sunt obstacole pe care nu le putem invinge, mentalitatea de invingator este cea de care avem nevoie, daca pleci la drum cu esecul in cap la primele piedici vom zice – ei da, stiam eu, mai bine stam in banca mea si nu ma mai faceam de ras.
    de ceva timp citesc articolele voastre si imi plac. personal am un job de cca 1000 de dolari pe luna…cunostintele mele si nu numai – si o parte din mine spune asta- ce vrei mai mult de-atat? cauti mama painii? da, recunosc , vreau mai mult de-atat, sunt un barbat singur de 45 de ani, am avut o tinerete mutilata si o evolutie estompata de complexe si blocaje in gandire, cu ajutorul unui om minunat si a lui Dumnezeu am reusit sa ma eliberez in parte. vreau o familie, vreau un al doilea job care sa imi aduca mai multi bani (poate chiar voi imbratisa varianta asta pe care o promovati voi, imi place ideea, imi place calculatorul , daca nu am pornit inca la drum este pentru ca am niste probleme cu vederea – nu grave dar nu stiu in ce masura ma va afecta pe viitor statul la calculator, oricum si jobul pe care il am implica 5-6 ore de stat in fata calculatorului). Sunt o fire analitica – poate prea analitica :), asta stiu ca m-ar ajuta intr-o afacere online. Anul acesta as vrea sa ma focusez in principal pe intemeierea unei familii – daca voi gasi persoana potrivita anul acesta si daca imi va ajuta Dumnezeu ma voi hotari si in ceea ce priveste cel de-al doile job. daca ma poti ajuta cu o idee, un sfat eu iti multumesc din suflet, oricum iti multumesc pentru faptul ca ma dai un impuls, un licar de speranta oamenilor, prin exemplul vostru vedem si noi ca……SE POATE. Un an bun sa va dea Dumnezeu si multa sanatate

  20. Cred ca sunt om de actiune,care simteam ca nu sunt instruit in domeniul afacerilor.V-am gasit pe net,tastind:”vreau sa cistig bani”.De mic mi-am pus intrebari legate de ce se intimpla in jur si ce se intimpla cu mine.Am fost de-alungul timpului considerat un ciudat,pt ca nu ma incadram in mersul gloatei.Cind am luat legatura cu voi,mi-am dat imediat seama ca asta era ceeace cautam de multa vreme:sa fiu ghidat pt a pune in valoare tot ce am acumulat dealungul timpului pentru beneficiul celor din jur si al meu.Doresc pe aceasta cale sa va rog sa-mi dati detalii pt parcurgerea etapelor tehnice,domeniu in care sun novice.

  21. Buna! Candva,credeam despre mine ca sunt un om de actiune…intre timp lucrurile s-au schimbat si viata si anturajul m-au determinat sa traiesc,asa cum ai spus-o,”intr-un mormant”. Intotdeauna am crezut ca pot face mai mult decat fac dar nu am avut un mic ajutor de undeva,o mana intinsa …care sa ma „salveze”.Sper ca acum sa imi iau curajul necesar de la tine si sa reusesc sa ma trezesc din amorteala in care ma aflu.Pana atunci va doresc sanatate si multe succese in continuare!

  22. Eu am inceput sa devin relativ recent un om de actiune, mult timp am avut problema asta si nu odata am vazut cum altii imi aplica ideile si nu odata am zis „gata, stop. data viitoare am sa actionez mai repede!” Adevarul e ca nici macar acum nu sunt omul de actiunie care imi doresc sa fiu. Mai am mult de munca, insa sunt pe drumul cel bun. Treaba asta cu zona de confort ce am observat-o eu e ca iesirea din ea trebuie sa fie treptata si constanta, cel putin in cazul meu. Partea asta cu constanta am observat-o dupa ce am avut la un moment dat un succes, chiar mare si neasteptat, si dupa aia imediat m-am culcat pe o ureche, trebuind dupa acea sa fac din nou aceasi opeartiune de iesire din zona de confort. Cam degeaba nu? Ma refer la tot efortul initial… Bine, nu avea aceasi intensitate dar totusi, se putea mai bine, puteam sa fiu constant si sa nu ma multumesc cu atat. Ce ma refer la partea cu „treptat” e ca trebuie sa iti dai timp sa asimilezi totul, lectiile invatate si pasii facuti, ca sa se poata imprima in tine. Daca nu imi acord timp de odihna si de repaus ce se caracterizeaza prin opusul „omului de actiune” atunci clachez, intervine anxietatea, scade nivelul performantei si mai mult de atat, nici macar nu imi asimilez „informatia” dobandita din iesirea din zona de confort… Ce parere ai? 🙂

  23. Atunci cand suferi de boli cronice de multi ani, cand ai dureri si stari de rau zilnice lupta e mult mai dura…trebuie contientizat ca e nevoie de multa vitalitate si o sanatate foarte buna pentru o viata plina de actiune si de succese…Nu toate blocajele sunt scuze, e usor sa spui asta despre altcineva cand tu ai anumite resurse suplimentare fata de persoana respectiva…

  24. Salut daniel imiplace articolul tau si ai mare dreptate eu fac 20 de ani pe 9 februarie si sunt constient ca trebuie sa actionez dar nu prea stiu ce imi place stiu doar ca vreau sa reusesc si sa fac ce imi place dar nu am descoperit ce imi place mi-am propus printre alte propuneri pe 2013 din lista mea sa iau bacul si sa intru la o facultate dar ideea e ca nu stiu la ce .Poate ai si pentru mine o solutie sau sa fac ceva ca sa imi descopar vocatia astept un raspuns prin email daca ai timp mersi si mult succes.

  25. Frumos articol, iti multumesc pentru el !
    E ca si cand l-ai fi scris pentru mine. Ma regasesc in toate blocajele spuse de tine.

    Te tin la curent cu evolutia mea pentru ca obiectivul pentru anul asta e sa imi schimb viata in bine . Sa fac ceva ce n-am indraznit pana acum, sa-mi depasesc barierele si sa extind zona de confort.

  26. Desii va ascult, va vad si va admir profesionalismul in fiecare seara pe edugaming, nu ratez ocazia de a citi si articolele pe care le postezi. Daca stau sa ma gandesc, acesta este o cununa a ceea ce am invatat…..
    Asa cum ne-ai obisnuit, ai scris din nou un articol PROFESIONIST!!!
    Pot sa spun cu mana pe inima ca toata lumea din toate categoriile de varsta are ce invata din articolele pe care le scri. Cu atat mai mult din acesta.
    Mult succes in dezvolarea (impulsionarea) oamenilor si schimbarea destinelor lor!!!

  27. Ciao Daniel,
    F tare articolul.
    De acord. Don’t dream it, BE IT!
    Succes in continuare! Sa ramai la fel de motivat!
    Iti multumim pt ca ne impartasesti viziunea ta!

  28. Am inteles ce zici tu,
    Dar ce pot sa fac cand deocamdata nu mai am bani de autoresponder pentru ca nu mai am iar cu cei pe care ii voi avea o voi ajuta pe nevastamea sa-si mai achite din datorii? Si pe deasupra domeniul meu este mai mult spiritual si nu am binecuvantarea duhovnicului, poate tie ti se pare o prostie asta mie nu. Dracu stie ce sa mai fac. Si pe urma a disparut cadrul in care am inceput proiectul asta: nu mai plec in Cluj sa fiu cu nevastamea pentru ca am prea multe de castigat pe plan profesional aici si acolo nu.
    Tu ce ai face in locul meu?

    • Daca deja te gandesti la autoresponder, incerci sa sari peste niste pasi. Am intrat pe site-ul acela si nu e postat nimic. Ce sa faci cu autoresponder? Si apoi esti credincios, OK. Gandeste-te cine ar vrea sa puna reclama pe site-ul tau despre Cele Sfine? Biserica Ortodoxa? Vreun preot cu srl? Crede, dar cauta un domeniu in care poti sa invarti ceva. Oferi o chestie care nu are mare cautare. Incearca un keyword search pe nutritie, sport, slabit, finante, tehnologie… si pe ce oferi tu. Compara datele. Vezi ce cauta cititorul. Ia un caiet simplu si construiesteti planul de atac. Sanatate.

    • Nimeni nu poate lua decizia in locul tau 🙂
      Cred ca e cea mai usoara intrebare asta: „tu ce ai face in locul meu?” Nu sunt in locul tau, nimeni nu poate decide in locul tau. Tocmai asta e partea frumoasa a vietii.

  29. Recunosc ca ai dreptate si doresc sa fac pasul de la informatie ,filozofie,teorie,precautie la actiune si un inceput profitabil.Doresc informatii stricte de start pentru un blog pe care m-am decis sa-l infiintez!Multumesc,m-ai convins!

  30. Buna Daniel,
    ma regasesc in cele spuse de tine, nu sunt un om de actiune ci doar imi doresc sa fiu. Sunt un om informat, dornic de schimbare, dar… Si daca am stat prea mult in zona de confort si nici nu mai stiu ce mi-ar placea cu adevarat, in ce as actiona cu dedicatie, cum ai putea sa ma ajuti?
    Doresc mai mult ca oricand sa schimb cu adevarat ceva in viata mea, stiu ca momemtul acela a venit, ca am amanat nepermis de mult crezand ca sunt fantasme de moment, dar cert nu fac ceea ce doresc. Cum iti afli drumul tau?
    Multumesc tare mult daca-ti permite timpul un raspuns care sa-mi deschida calea!
    Bravo pentru tot ce faci! Da, si noi romanii putem construi imperii! Multumim de sustinere, articolele tale ne mentin pe cale (odata descoperita).

  31. Foarte bun articol ! Ma ajuta pentru ca sunt intr-o perioada de blocaj din care ma straduiesc sa ies! Sper sa si reusesc pentru ca cei 25 de ani au trecut pe langa mine acum vreo 35 :))

  32. Buna, Daniel! E foarte bun articolul. Ma bucur sa vad ca exista cineva care doreste sa ne motiveze sa actionam… E drept ca a actiona si a parasi zona de confort nu e un lucru usor la inceput, dar cu timpul acest lucru devine din ce in ce mai simplu…totul e cat de mult iti doresti sa reusesti.
    Adevarul e ca pana acum actionam doar atunci cand aveam sprijin, cand era cineva alaturi de mine…dar de la inceputul acestui an am decis ca e timpul sa actionez singura. Mai ales ca imi doresc foarte mult sa reusesc in a-mi indeplini telurile… Am 24 de ani si sper sa reusesc inca din tinerete…:)
    Mult succes in continuare!!!

  33. Excelent articol,ma regasesc in toate cele descrise!Sunt inca in depresie incercand sa ies din zona de confort si sa scap de mentalitatea care ma inconjoata de atatia ani si in care eu nu ma mai regasesc!Am inceput prin a construi ceva,am abandonat pentru ca cei din jur mi-au spus ca e tarziu pentru mine sa mai incep ceva(am 46 de ani) si ca ar trebui sa ma multumesc cu jobul pe care il am si care imi aduce de fapt doar resurse de subzistenta!Noi romanii cred ca avem o problema de perceptie si nu numai,ne lipseste vointa de a mai face ceva,ne plangem foarte mult dar nu actionam si nu avem curajul de a merge mai departe!Imi doresc sa pot sa aplic ceea ce am citit si sa continui ce am inceput anul trecut!De cativa ani adun informatia,o dau altora dar nu sunt in stare sa o aplic pentru mine! Multumesc!!!

  34. Genial!
    Articolul tau reprezinta lucruri adevarate, pe care le stim cu totii, cei care actionam.
    Sunt project manager pentru o firma din strainatate. Fac tot felul de lucruri fantastice si sunt workoholica :). Am un salariu sub nivelul la care ar trebui sa fiu.
    Ani de zile zona de confort m-a impiedicat sa ma implic mai mult pentru a-mi urma si interesele financiar, nu doar cele de crestere profesionala. Anul trecut am actionat si am ajuns la un nivel aproape decent. Vreau sa ajung la nivelul pe care il merit.
    As dori sa imi fac o autoevaluare si sa merg cu ea mai sus.
    Ce ar trebui sa fac sa reusesc cu adevarat? Stiu ca daca mi-as da demisia probabil ca mi s-ar mari salariul pana acolo unde ar trebui sa fie, insa imi lipseste curajul final(am si un copil si rate, daca totusi as ramane fara job, ar fi dezastru). Pana la urma nimeni nu e de neinlocuit!
    Am citit f mult pe tema asta, deci as vrea o opinie persoanala de la tine, ceva nou.
    Intrebarea pe care mi-o pun mereu in legatura cu oamenii din jur, ca sa le aflu valoarea, este: daca as avea firma mea, as angaja acest om? De multe ori raspunsul e nu.
    Pe mine m-as angaja, stiu ca muncesc cu suflet, incerc mereu sa aduc lucruri noi, anicipez, imi asum riscuri si incerc intotdeauna sa „exceed expectation”-urile celor cu care lucrez.
    De ce pentru mine personal nu reusesc sa ajung la acelasi nivel?
    Multumesc!!!!!

  35. Daniel,
    Mie imi place f. mult viziunea, ideile si pasii din cuprinsul articolului. Sant intru-totul de acord cu tine ptr ca acesta reflecta realul si firescul…determina, deasemenea, evolutia, acest frumos proiect…Conditia de baza este insa, pe langa intelegerea lui, determinarea care sa ne duca la punerea lui in practica, la actiune. Cred ca aici este cea mai mare problema ptr cei mai multi dintre noi. Uneori stim, avem informatia (planul de actiune), dar ne multumim sa admiram doar peisajul, fara sa avem curajul necesar sa ne integram…Si asta este mai grav sau cel putin la fel de grav ca si atunci cand nu am sti sau nu am avea acel plan de aciune.
    Eu personal, marturisesc, ca aici lucrez de ceva timp si asta ma determinat sa urmez acest curs MIB Online. Ma bucur ptr asta si am deja cateva mici satisfactii…
    Multumesc ptr tot ce faceti si ptr cum ati inteles sa o faceti…

    • ai mare dreptate!
      fara actiune degeaba vrei, daca nu faci, visele tale raman doar vise. inevitabil in drumul tau vei intalni blocaje , important est cat stai acolo, cum gasesti solutii ca apoi sa mergi mai departe.
      eu am dezvoltat un bussines in paralel cu un job la stat, mai mult decat atat intr-un sistem extrem de conservator si de subordonare, daca nu voiam cu adevarat nu reuseam, plus ca am avut si mari probleme familiale in aceasta perioada, a trebuit sa ma ridic, sa va citesc, motivandu-ma si sa doresc mai mult. sunteti un model, un model de urmat pentru simplul fapt ca a-ti reusit si nu vorbiti in van.

  36. Buna!
    Sunt o persoana foarte activa.De ce? Merg la serviciu, ma perfectionez continuu, .Am familie si parinti, ii ajut si pe ei .Stiu ce vreau de la viata.Mereu imi doresc ceva in plus.Mi-a placut mult modul de abordare.Pastram legatura.

  37. Mi-a luat 8 (OPT) luni sa scriu un pdf pentru blogul meu si sa filmez un clip. Pe langa faptul ca amanam de multe ori sa scriu, voiam ca totul sa fie perfect. In timpul asta n-am facut nimic la site, n-am scris niciun articol, 0. Mi-am dat seama acum ca puteam sa-l termin in maxim 2 luni.

    Destul de incet, dar sigur, ma indrept spre omul de actiune care vreau sa fiu. Cand stiu ca am de facut ceva, nu mai caut scuze, nu mai citesc articole motivationale ca sa incep, pentru ca in urma lor mi-am intiparit un lucru in subconstient: Pur si simplu fa ce ai de facut!

  38. Daniel, nu crezi ca prin fraza „Daca blocajele “colcaie” in special la cei care au trait doar baricadand zona de confort zeci de ani de zile, tinerii si foarte tinerii au un avantaj incredibil.” institui chiar tu blocaje externe pentru altii?

  39. Mi se pare improprie denumirea de „zona de confort”, desi inteleg ca este un termen consacrat! Sa ajungi sa faci ceea ce iti doresti nu inseamna sa te simti confortabil? Sa iesim din zona de confort ca sa ce? Sa fim intr-o stare de disconfort continuu? Pai nici n-am rezista prea mult, ca ne-am imbolnavi! Desigur, eu am fortat putin nota, dar denumirea aceasta de „zona de confort” mi s-ar parea mai potrivita pentru tinta pe care vrem sa o atingem!

  40. Buna tuturor.
    2006 vand un apartament in Iasi si vin in Suceava sa fac o casa, comentarii din toate partile in special de la cei apropiati (esti nebun, nu ai sa reuseti, vezi sa nu bei banii sau sa ii joci la jocuri de noroc, etc)una sau doua persoane m-au incurajat, am reusit pana la urma sa o fac 80% singur nu e perfecta dar e facuta de mana mea.
    2007 infiitez prima pensiune de catei din suceava, cu ajutorul unui prieten din copilarie fac un site http://www.pensiune-caini.ro de acolo iau majoritatea clientilor restul din recomandari.
    2010 fac al doilea site pensiunecainisuceava.ro mai coplex de aceasta data il platesc
    2013 preiau un magazin de piese auto de la o cunostinta care voia sa il inchida si incerc sa il fac sa produca bani.
    Toate bune si frumoase o sa ziceti dar nu e chiar asa, ma blochez la final, casa e terminata 50%,pensiunea cam 80% iar magazinul abia se misca pentru ca dupa ce da putin caldura mai repara si oamenii la masini.
    Vreau prea mult in timp scurt? sau sunt hiperactiv?
    ps Mai vreau sa deschid si un service auto:)
    Succes tuturor.

  41. buna..sunt foarte bune articolele tale si destul de incurajatoare…desi sunt o persoana care isi doreste mereu schimbare si deschisa catre noi oportunitati,adevarul este ca e greu sa renunti la zona de confort..cert este ca am si eu anumite blocaje si chiar imi doresc sa am o viata plina de realizari si sa nu fiu o victima a societatii..poate e mai greu la inceput…eu la 20 de ani am toata viata inainte si stiu ca fara munca nu pot sa imi creez stilul dorit de viata..oricum multumesc pentru articole,fiecare dintre ele este un pas catre dorinta mea de realizare profesionala.Succes in continuare!!!