FOMO – ce se intampla cand esti conectat tot timpul la internet

21 Dec

mt3Observ in sedintele de coaching pe care le am – o stare generalizata de paralizie decizionala si de autoinvinovatire. Ne facem rau singuri prin perceptia ca nu suntem destul de buni, ca nu facem ca viata noastra sa conteze, ca puteam obtine mult mai multe.

Varsta nu conteaza. O sa iti dau trei exemple, aparent diferite – dar care reprezinta aceeasi afectiune, in stadiu avansat.

Prima persoana, la 68 de ani. Fizic pot spune ca a imbatranit frumos, dar il simt nelinistit in interior. Se framanta, este anxios si depresiv. Replica lui?

“Am trait degeaba, nu am facut nimic cu viata mea! Ma gandesc cat de multe puteam sa fac si sa traiesc si inima incepe sa o ia la galop.”

A doua persoana are doar 24 de ani, insa este in pragul disperarii. Replica lui?

“Sunt sub orice critica. Mentorul meu a devenit milionar la 20 de ani. Eu mi-am propus sa ajung milionar la 22 si sunt inca departe de a ajunge acolo. Ma simt inutil.“

A treia persoana, de sex feminin, are 34 de ani. Este frumoasa, carierista, cu multe rezultate cu care ar trebui sa se mandreasca, dar si ea este foarte autocritica. Replica ei?

“Mi-am dat demisia de la un loc de munca pentru ca simteam nevoia de o provocare. Acum sunt mult mai bine platita, dar foarte obosita. Simt ca nu fac fata si in mintea mea se nasc intrebari: De ce ai plecat, cand ti-era bine? Daca o sa pleci, de unde o sa stii ca nu o sa fie la fel sau ca o sa vrei sa pleci din nou? Sa raman? Sa plec? Simt ca am luat numai decizii proaste legate de profesie si ca orice decizie as lua, tot nu o sa fiu multumita. Ori o sa ma plafonez, ori nu o sa fac fata…“

Cel care crede ca viata a trecut pe langa el.
Cel care are asteptari mari de la el si rezultatele nu il recomanda.
Cea care nu se simte fericita, indiferent de decizia pe care o sa o ia.

Toate parte dintr-un singur tipar.

Timpurile se schimba, valoarea timpului se schimba. Traim intr-o societate care se misca cu mult mai repede decat am fost sau suntem obisnuiti. Este ca si cum am fi soferi ai unei masini de curse care nu poate merge in primele 3 viteze.

Risti tot timpul sa te ciocnesti, dar de fiecare data cand masina incetineste, ai senzatia ca nu mai existi. Ca esti nimeni. Ca masina nu functioneaza. Ca nu o sa ajungi unde iti doresti.

Cumva aceasta constientizare a propriei mortalitati si a fricii ca s-ar putea sa nu traiesti la maxim viata ta – nu exista inainte. Poti sa iti dai seama de acest lucru doar schimband mediul din urban in rural. O sa vezi oameni care isi accepta conditia si care nu au aceste probleme.

O sa vezi oameni care au imbatranit frumos psihic si pentru care timpul are o continuitate linistitoare in el. Au casa, animalele, pamantul pe care il lucreaza, copiii si nepotii in jurul lor. Care nu isi pun atatea probleme, care nu traiesc cu piciorul intepenit pe acceleratie – tocmai pentru ca nu stiu ca exista aceasta optiune.

De unde pleaca aceasta stare – de autoinvinovatire?

FOMO8Spuneam in articolele trecute ca am intrat intr-un secol al epoletilor. Vad foarte multi oameni care trag cu dintii de o imagine poleita care le dau senzatia de invincibilitate si, intr-o anumita masura, de imortalitate.

Este secolul unui El Dorado al dezvoltarii personale si profesionale care, incet dar sigur, se transforma intr-o psihoza de masa, daca nu e inteles cum trebuie.

Suntem la imbinarea a trei revolutii care ne ofera oportunitati fabuloase:

  1. Revolutia transportului – care ne pune in fata amestecului de culturi si experiente la care inainte nu aveam acces; putem ajunge aproape oriunde pe glob intr-un timp relativ scurt, putem gusta din alte stiluri de viata si alte mentalitati, putem schimba rapid calea pe care merge viata noastra, ne putem integra in alte zone geografice, putem imprumuta calitati si defecte din alte parti. Intr-un moment de curaj nebun putem restrange si impacheta toata viata noastra intr-un singur rucsac si incepe o noua viata intr-o alta tara, poate chiar pe un alt continent. Sentimentul este ca putem reseta viata noastra si putem incepe o noua viata, care sa conteze.
  2. Revolutia informatiei – informatie care acum cateva zeci de ani valora bani grei tocmai prin faptul ca era inaccesibila, acum este la indemana oricui cu ajutorul internetului si a tehnologiei. Afli mult mai repede de oportunitati care apar, de evenimente care se intampla in jurul tau, de ceea ce face x sau y – daca te intereseaza, dar si raspunsul la orice intrebare ai in minte. Este de ajuns sa deschizi un google si sa tastezi “cum sa…” si se deschid, pe orice subiect, milioane de pagini de site-uri care iti spun ce sa faci. Deschizi emailul si ai, de asemenea, tone de informatii. Deschizi facebook-ul – si ai, iar, tone de informatii.
  3. Revolutia comunicarii – care ne da libertatea sa fim conectati rapid la alte persoane, la experientele pe care le traiesc ei, chiar si la cunostintele pe care le au ei. Prin tehnologie, internet si social media – putem controla acum comunitati intregi din care facem parte, putem comunica cu ele, putem crea noi comunitati, avem acces la mentori care pana deunazi ni se pareau intangibili si, tot prin aceeasi tehnologie, putem transmite, la randul nostru, o proprie imagine intangibila, de „mentor”, altor persoane care cauta acelasi lucru.

Este o adevarata cutie a pandorei care s-a deschis si care ne da un sentiment covarsitor: un mix intre oportunitati nesfarsite care se intind in fata noastra, pe de o parte, si un sentiment ca fiecare viata poate fi extraordinara, daca accesam aceste oportunitati.

Am invatat sa vrem mai mult si, la pachet, a aparut frica de a nu avea mai mult. Mesajul permanent transmis oricarei persoane este: POTI DEVENI CINEVA. In contrapartida, daca nu esti CINEVA, atunci esti NIMENI.

Iar ceea ce pare imortalitate – in realitate s-a transformat in afectiunea secolului XXI.

Acum simtim propria mortalitate mai mult decat oricand. Suntem muritori cand suntem NIMENI. Cand nu traim viata la maxim si nu apucam aceste oportunitati cu ambele maini. “Daca altii pot, poti si tu!” Si intervine frica. Faptul ca tu nu esti acolo.

Iar exemplele pe care le vedem “obturat” cu ajutorul tehnologiei nu ne ajuta cu nimic: vedem doar epoletii si avem perceptia ca noi nu ii avem.

FOMO – Fear of missing out (Frica de a nu rata o oportunitate – traducere aproximativa)

Doctorul in comportamente sociale Andrew Przybylski,  de la Universitatea din Oxford, a introdus pentru prima oara termenul de FOMO pentru un comportament compulsiv generat de tehnologie si de platformele social media.

Iar FOMO poate fi descris foarte usor printr-un comportament de atentie fragmentata de tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Daca, pe masura ce citesti acest articol, simti nevoia sa iti verifici de mai multe ori facebook-ul sau emailul, ca sa vezi ce s-a mai intamplat intre timp – cel mai probabil suferi inclusiv tu de o forma de FOMO.

Exista o poza foarte faina care circula pe internet si care exprima aceasta afectiune – o poza facuta intr-o cafenea cu un anunt al conducerii (lasand la o parte satira, mesajul este foarte realist): “No, we don’t have wi-fi! Talk to each other!”

“Nu, nu avem internet wirelles! Vorbiti intre voi!”

Termenul de FOMO a fost introdus prima oara in Dictionarul Oxford al limbii engleze in 2013:

“Anxietatea (teama) ca ceva interesant, incitant – se poate intampla in alta parte – de multe ori exacerbata de postarile vazute pe platforme de social media din partea altor oameni.“

Exemplul cel mai concret este dat de persoana careia, atunci cand este cu propriul copil acasa, ii pare rau ca nu este la birou sau in oras, iar cand este la birou, ii pare rau ca nu este acasa cu propriul copil.

Se genereaza o stare constanta de frustrare ca nu esti in alt loc decat in cel in care deja te afli.

Aceasta stare vine din:

  • constientizarea ca ai multe optiuni atractive (oportunitati cu care esti bombardat din toate partile)
  • frica de a nu accesa aceste oportunitati
  • perceptia falsa ca ceilalti acceseaza aceste optiuni, ca au si traiesc o viata mai buna decat tine.

De aici se sadeste o samanta a indoielii care nu ne mai da voie sa ne bucuram de ce este in jurul nostru, ne transforma in incapabili de a ne concentra pe o singura sarcina, ne provoaca o constanta stare de autoinvinovatire ca trece viata pe langa noi. Nu putem sa muncim, pentru ca ne este frica de faptul ca nu avem timp pentru familie. Nu putem sta cu familia, pentru ca ne este frica de faptul ca nu o sa excelam profesional.

Mai departe – traim intr-o goana continua de a umple acest gol. Vream sa fim prezenti peste tot, – si acasa, cu familia, si in oras, ca sa avem viata sociala, si la munca, unde vrem rezultate. Devenim incapabil sa spunem “nu” – motiv pentru care ajungem extenuati, pe de o parte, dar si superficiali in ceea ce facem, efectiv.

FOMO7

Presiunile la care suntem supusi

FOMO2Tehnologia in secolul XXI s-a transformat intr-una simbiotica: suntem constant conectati unii cu altii. Avem calculator, laptop pentru portabilitate, smartphone care poate face, in mare masura, ce face si un calculator. Iar in ele avem – email, facebook, mesagerii, alerte.

Cine suntem, ce facem si ce gandim ne sunt acum foarte usor intrerupte de mesaje din exterior. Ca sa iti imaginezi ce efect are asupra noastra – poti vedea asta intr-un copil de 1-2 ani care este constant „atras” de catre adulti cu zgomote, joculete, atentionari de fel si chip, atunci cand sta linistit. In felul asta este transformat intr-o persoana agitata, hiperactiva, care nu se poate linisti psihic, pentru ca are prea multi stimuli in jur. Iar cand cauta putina odihna, parintii si cei apropiati au impresia ca e ceva in neregula cu el si cauta sa il stimuleze din nou si din nou.

Presiunea pe care o vedem in imaginea poleita a celorlalti ne sugruma:

  • Presiunea “Viata mea este extraordinara!” – vezi asta in postarile si pozele celorlalti. Tari exotice, sporturi extreme, petreceri, poze cu familia. Oameni care alearga zeci de km pe zi, oameni care slabesc zeci de kg in timp record, angajati care s-au transformat peste noapte in antreprenori.
  • Presiunea “Eu duc o viata echilibrata!” – asta insemnand un mix intre cariera, viata personala, activitati sociale, vocatie, fitness, nutritie. Si incepi sa alergi dupa echilibru, care – de multe ori – te transforma intr-un zombie dezechilibrat.
  • Presiunea “Oferta limitata, doar pentru tine!” – promotii, discount-uri, gratuitati, experiente – pe care nu poti pune mana daca nu esti conectat la tehnologie si la curent cu ele.
  • Presiunea “antreprenoriala” – exemple continue de angajati care se transforma, peste noapte, in freelanceri sau antreprenori. Copii de 20 de ani care devin milionari cu ajutorul tehnologiei. Consumatori care devin antreprenori. Ei pot si tu nu? Vrei si asta!
  • Presiunea “vocationala” – oameni fericiti care isi urmeaza pasiunea, ca si cum s-ar fi nascut cu ea. Fotografi, scriitori, nutritionisti, instructori de fitness, cantareti (si multe alte exemple). Cu totii par fericiti – iar tu te intrebi obsesiv “nu stiu care este pasiunea mea sa o transform in vocatie”.
  • Presiunea comunitatilor – facem parte cu ajutorul tehnologiei, din atatea comunitati, incat vrem sa fim prezenti tot timpul in interiorul lor. Insa multimea acestor comunitati te transforma intr-o persoana superficiala – pentru ca este vorba de o participare din frica la actiunile lor (frica de a nu face parte din ele), nicidecum de apartenenta efectiva.
  • Presiunea “decizionala si de cariera“ – cu ajutorul tehnologiei esti la curent cu tot ce se intampla in propria ta companie (ca angajat sau patron). Esti bombardat de informatii constant si asta te face sa vrei sa participi la TOATE sedintele, toate DECIZIILE – si ai senzatia continua ca nu detii controlul, daca nu esti acolo. De asemenea pui la indoiala deciziile de cariera / afaceri pe care le-ai luat in trecut.

Din pacate tehnologia in cazul asta este doar un canal si nimic mai mult. Chiar si tu esti vector al FOMO, pentru ca vrei sa dai aceeasi impresie pe care o percepi din partea celorlalti – ca ai o viata extraordinara! Iti pui epoletii si iti poleiezi si tu imaginea – generand aceeasi senzatie de inconfort celor care se uita la tine.

De unde stii ca suferi de FOMO?

FOMO4Efectele cele mai evidente sunt date de dependenta de tehnologie, de internet si de platformele de social media. Cand te lasi intrerupt din ce faci sau intrerupi ce faci doar ca sa verifici ce s-a mai intamplat in alta parte, cel mai probabil suferi de FOMO.

Statisticile spun ca mai mult de 2 treimi din populatia urbana sufera de o forma mai mult sau mai putin avansata de FOMO. Acest procent creste covarsitor in cazul populatiei tinere, insa efecte se vad inclusiv in cazul persoanelor care nu sunt dependente de tehnologie.

Incearca sa raspunzi sincer la urmatoarele intrebari:

  1. Verifici constant si total haotic platformele de social media (in esenta Facebook) si contul de email?
    (a nu se confunda cand intri de 2-3 ori pe zi, ci atunci cand simti nevoia sa fii tot timpul conectat)
  2. Cand esti cu cineva apropiat, in loc sa comunici acea persoana, verifici ce fac altii in timpul asta?
    (imaginea de doua persoane care sunt in oras si stau fata in fata cu telefonul pornit si verificandu-si conturile)
  3. Verifici emailul la ora 12 noaptea sau la 6-7 dimineata, eventual in weekend-uri sau concediu, desi il poti verifica la birou, cand are relevanta pentru tine?
  4. Spui “DA” in majoritatea cazurilor cand apare o oportunitate – chit ca vorbim de o promotie, un eveniment, o invitatie la o petrecere, o experienta noua care ti se ofera sau o idee de afaceri care aparent nu are legatura cu ce faci?
  5. Cand conduci – iti verifici conturile la stop sau chiar in timp ce mergi?
  6. Cand citesti o carte – iti fragmentezi cititul cu verificarea conturilor?
  7. Cand faci o sarcina importanta pentru tine, desi aparent esti in stare de flux – te opresti ca sa iti verifici conturile, de asemenea?
  8. Incepi ziua verificandu-ti conturile macar la nivel superficial (primul lucru pe care il faci in zi) si iti termini ziua verificandu-ti conturile (ultimul lucru pe care il faci)?
  9. Ti se intampla ca atunci cand deschizi un browser, ori sa deschizi prima oara Facebook-ul sau, cumva automat, desi vrei sa deschizi alta pagina, degetele tale tasteaza www.facebook.com aproape fara sa iti dai seama?

Daca raspunzi cu da la mai mult de 5 intrebari (inclusiv) inseamna ca suferi de FOMO.

Interventii pentru a reduce nivelul de FOMO

FOMO9Exista si parti bune ale FOMO, atunci cand iti impingi limitele dintr-o nevoie de a obtine rezultate personale si profesionale. Din pacate, insa, FOMO are prea putin de-a face cu realitatea, ci mai degraba cu perceptia (cu poleiala si cu epoletii).

Din punctul meu de vedere nu mai facem diferenta pentru noi in primul rand – pentru ca devenim profund superficiali. Vrem rezultate fara sa ne asumam calea care duce la acele rezultate, doar ca sa punem o poza pe facebook si sa transmitem mesajul “Si eu CONTEZ! Nu sunt nimeni!“

  • Nu ne mai bucuram de ceea ce facem, ci ne ingrijoram de ce am fi putut face in acelasi timp.
  • Nu mai putem intra in stare de flux (deci nu mai putem crea valoare).
  • Raspundem prea des cu “DA” doar ca sa ne recompensam instant, in loc sa spunem “NU” si sa construim ceva durabil.
  • Devenim hiperactivi si extenuati.
  • Nu ne mai putem tine de treaba – pe termen lung, pentru ca vrem sa schimbam des ceea ce facem. Mult prea des si mai repede decat am avea nevoie ca sa ajungem la desavarsire.
  • Relatiile devin anxioase si superficiale (ne gandim constant la alte lucruri pe care le puteam face in timpul respectiv – si nu mai putem sa ascultam pe cel din fata noastra).

In momentul in care esti constient de aceasta afectiune, deja poti sa o controlezi. Poti sa faci o diferenta in viata ta cu mici interventii:

  1. Sa iti iei o zi “fara tehnologie si internet” – sa iti alegi o zi in care sa nu mai ai acces la ce fac ceilalti si la informatiile cu care esti bombardat.
  2. Sa stergi Facebook-ul si emailul din telefon (unul dintre ele sau chiar amandoua)
  3. Tabere “fara tehnologie si internet” – ca un fel de tabara. Poate dura de la 2-3 zile la 1-2 saptamani in care pur si simplu sa te duci intr-o locatie in care sa nu ai acces la tehnologie. De preferat este ca si cei cu care te duci sa respecte aceasta regula.
  4. Sa iti iei o luna de pauza de Facebook pe an. Doar ca sa vezi cum este si cum te simti dupa.
  5. Cand citesti o carte, sa o faci “fara tehnologie si internet” la indemana.
  6. Sa iti pui ferestre de 4 ore pe zi, cand lucrezi, in care sa nu ai acces la tehnologie si internet.
  7. Camera in care dormi sa fie “fara tehnologie si internet” – sa interzici in aceasta camera orice telefon, calculator, laptop, tableta sau televizor.

Atentie! Daca ai simtit anxietate citind cele 7 puncte de mai sus, gandindu-te esti capabil sa le faci sau nu, cel mai probabil esti mai “afectat” decat recunosti. 🙂

Nu trebuie sa le faci pe toate, ci sa alegi acele interventii care iti aduc liniste si profunzime. Eu, personal, prin natura a ceea ce fac – am constant trei interventii “fara tehnologie si internet” (punctele 1, 5 si 6)

Ca si amuzament, a aparut in ultima perioada un nou curent – ca si raspuns la efectele FOMO. Se numeste JOMO (Joy of missing out), care este transmisa ca o filozofie a celui care se bucura ca nu este „conectat” constant la tot ce se intampla in alta parte. Presupune ca tu sa controlezi tehnologia, nu ea pe tine. Si sa te bucuri de cine esti si ce faci.

Cu drag,
Daniel Zarnescu

dani3PS – presiunea pe care o pui pe tine vine din comparatia cu imaginea pe care o percepi la ceilalti. Celor de varsta a treia li se da exemplul cu colonelul Sanders, fondator al lantului KFC la 60+ ani. Tinerilor li se da exemplul lui Zuckerberg, care a fondat Facebook la 20 de ani, din camerele de camin ale Universitatii Harvard, universitate pe care nu a absolvit-o niciodata, pentru ca s-a dedicat proiectului pana la capat.

Povestile lor sunt inspirationale, dar subliminal transmit un mesaj nociv: „Nu existi daca nu esti ca ei!”

In realitate viata este mai mult de atat. Evolutia este organica si rezultatele apar atunci cand devii conectat la cine esti tu, independent de mesajele care iti vin din exterior. Viata nu este o eterna competitie (in afara de cea cu tine insuti) si nu toti oamenii au aceeasi mostenire pe care o lasa mai departe. Sa descoperi care e mostenirea ta tine mai mult de interior decat de ce iti transmite exteriorul.

PPS -Spune-ne din experienta ta, ca sa putem deveni cu totii mai intelepti. 

Da-mi, te rog, un raspuns la articolul asta si spune-mi cum faci tu sa te deconectezi de la tehnologie – ca sa iti desfasori activitatile de zi cu zi neinfluentat de bombardamentul informational la care esti supus.

 



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns la Robert Scholler Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

36 thoughts on “FOMO – ce se intampla cand esti conectat tot timpul la internet

  1. A venit exact la timp articolul asta!
    In ziua de astazi, pentru mine, asta este cea mai mare provocare – e un drog!
    De la cei care stau in club, in metrou, in parc, la terase – cu ochii in telefoane – pana la cei care sunt familie dar se gandesc la mailurile ce trebuie sa vina – cu totii avem de invatat din asta.
    O data cu abundenta de informatii si de oportunitati – vine si seceta de experential. Invatam in ritm de pradator sa atingem obiective, dar traim ca o prada.
    Uitam sa traim.
    Multumesc Daniel ca prin articolele tale mai vedem si o alta fata a lumii. O alta fata a noastra.
    O experienta minunata pentru un final de an!

    • Foarte fain articolul si exact la timp, cu zice si David.
      Ma regasesc in multe idei din articol si pot sa afirm ca sufar de FOMO, mai mult sau mai putin, indirect sau chiar direct legat de natura activitatii mele zilnice (jobul mai precis)…dar daca ies in club evit sa stau