Eroii de la Acropole

22 Noi

Intalnesc din ce in ce mai multi oameni care ma intreaba nonsalant de ce nu plec din tara. Am cunostintele sa ma descurc si sa pot face mult mai multi bani decat pe taramurile noastre.

Saptamana trecuta am adunat o mana de oameni care vor sa faca o schimbare in viata lor si in viata celor din jur. A fost a doua tabara MIB, cea la care am stat in picioare de dimineata de la 9, pana seara tarziu, la 11.  „Mai rau ca’ntr-o cazarma”, spunea ironic Andreea Papp, prietena draga si partener de proiecte, intr-una din ultimele zile.

Dupa tabara, Cristi Pavel, bursierul nostru, marturisea pe facebook:

„Am ajuns acasa, la Aiud, peste cateva ore o iau spre Cluj. 

Au fost 5 zile in care ma trezeam la 7-7:30 si ma culcam la 1-1:30 – in rest foc continuu! Doar masa si curs, masa si curs, masa si curs. Sincer, abia acum ma simt PUTIN obosit. Am fost plin de energie, ochi si urechi, trup si suflet, si sper ca am „absorbit” tot ce a fost mai bun de acolo.

De abia astept sa aplic, de abia astept sa pun in practica.

Marketingul, din ce am invatat, nu e decat o cale prin care sa ajuti mai usor omul, sa il intelegi mai bine si sa-i afli nevoile sa i le poti rezolva. Asta e ideea de baza. 

Ce dai, primesti. E o chestiune de karma. Daca e sa rezum cel mai important principiu de acolo intr-un cuvant, acela e: AUTENTICITATE.”

Energia a fost fantastica, am terminat Duminica tarziu, cand am decis sa plec totusi spre Bucuresti. Am dormit o noapte in Targoviste, moment in care mi-am pus intrebarea inca o data:
„Da chiar, de ce nu plec in afara?”

 

Si mi-am adus aminte de oamenii din tabara, unul si unul toti! Oameni care vor nu sa invete de la mine, ci sa ii provoc. Sa ii provoc sa fie mai buni, sa ii provoc sa iasa din zona de confort, sa ii provoc sa faca o schimbare. In ei, in cei apropiati lor , in cei din jur. In societate.

 

Am dormit in Targoviste un somn curat, cum nu mai dormisem de mult. M-am trezit si am plecat dimineata, luni, spre Bucuresti. Cand ajugeam in fata calculatorului aveam un mail de la Razvan Popescu, un antreprenor cum rar mi-a fost dat sa vad. Fusese in tabara, am legat o legatura cu el stransa, si eu si Gratian.

Cand vrei sa faci o schimbare pleci de la tine, in primul rand si nu iti permiti sa ii tii departe pe cei de valoare, care se misca. Oricat de diferiti ar fi de tine. Iar Razvan m-a asfixiat cu nebunia lui antreprenoriala si cu nevoia de a construi ceva in urma lui. Emailul se termina simplu si sincer.

 

„Va felicit pentru daruirea si implicarea la cote maxime, am fost uimit de consumul emotional investit in noi, norocosii de la mib 2012! […] Merci inca o data, intalnirea cu voi mi-a dat sperante ca prin asemenea exemple personale, Romania se poate schimba mai repede decat credeam eu!”

Si brusc mi-am adus aminte de povestea spusa de un alt om extraordinar intalnit in Grecia, in vara asta, cand am fost in tabara lui Marius Simion. Antreprenor si el (ca orice grec, de altfel), ghid turistic in acelasi timp, nationalist convins si patriot pana in ultimul strop de sange din el, Akis a fost un om care ne-a impresionat din prima clipa in care a vorbit cu noi.

Pe langa discursurile emotionante, invataturi demne de un psiholog si filozof versat, Akis ne-a surprins cu un puternic simt autoironic. Trecand pe langa cladirea Parlamentului, ne-a prezentat-o nonsalant drept „cel mai mare ospiciu de nebuni din lume” unde sunt internati „primii 300 de nebuni ai tarii”, facand referire la cei 300 politicieni care conduceau de acolo tara.

Povestea finala, cand ne-a strans pe noi toti in jurul lui, a fost cireasa de pe tort si am reusit sa o filmam, dandu-ne seama de valoarea personala a omului Akis.

In 1821 grecii, culmea, alaturi de o mana de romani, au incercat sa elibereze de sub ocupatia turca Acropole, simbol al tarii si al carei eliberare ar fi insemnat o victorie a rebeliunii antiotomane.

Legenda spune ca turcii, asediati, au ramas fara gloante pe varful Acropole-ului si au inceput sa darame ruinele istorice, pentru plumbul din ziduri. Aveau nevoie de gloante. In acel moment grecii de la poalele dealului aveau doua optiuni, sa astepte pana turcii ramaneau fara gloante si sa cucereasca un deal gol… sau sa trimita gloante turcilor ca Acropole sa ramana in picioare.

Akis termina discursul emotionant: „Grecii aveau familiile aici. Luptau pentru ei si pentru libertatea lor. Romanii au luptat doar pentru o idee. Au luat gloantele lor proprii si le-au dat turcilor si i-au invitat sa continue lupta, chit ca ar fi insemnat ca pot pierde si pot muri. Asta e motivul pentru care eu port voua si tarii voastre un respect deosebit. Indiferent de ce zic ceilalti, fiti mandri ca sunteti romani. Aveti de ce!”

Ascultandu-l ore intregi cum vorbeste despre Romania, am simtit o ciuda imensa in mine ca nu am intalnit roman care sa vorbeasca despre tara lui asa cum o face acest grec.

Discursul patriotic dureaza doar 5 minute si il poti vedea mai jos.

M2U00271 from NLP Mania on Vimeo.



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns la Maria Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

31 thoughts on “Eroii de la Acropole

  1. Bravo Akis !!!

    Intr-adevar este de 1.000 de ori mai patriot decat multi romani de-ai nostrii care nu stiu decat sa-si imparta bogatiile Romaniei.
    Dintr-o pura intamplare il cunosc pe acest om minunat, am vorbit de multe ori, dar nu ne cunoastem dacat dupa prenume.

  2. Dragul de Akis, am avut si eu ocazia sa il aud in direct.Este nemaipomenit cum vorbeste si cum transmite un mesaj. merita ascultat si cunoscut.chiar ca te unge pe suflet.

  3. Intotdeauna am fost mandra de tara noastra dar cand o spune un strain …iti creste inima…E f. necesar
    ca toti romanii sa simta asa pt. ca nu intamplator ne-am nascut aici..,ci pt.ca asa a hotarat Dumnezeu !

  4. Excelent,mi-au dat lacrimile.Intr-adevar este ideea despre care am vb cu o cunostinta la un moment dat,in ziua de azi nu aud pe nimeni zicand ca „sunt mandru ca sunt roman”.Fara acest sentiment e dificil sa ne ridicam tara la nivelul la care merita sa fie.Totdeauna am fost (si sunt )patrioata,si ma misca orice moment de patriotism.Dupa parerea mea tara mai frumoasa ca a noastra nu este.Multumesc Daniel.

  5. Foarte interesant .Pacat ca cei care zic ca astazi conduc Romania isi urmaresc interesele lor ,au distrus cea ce alti au construit cu mult respec si patriotism .Avem o tara frumoasa , bogata .

  6. Impresionanta lectie! Impresionanat cum vorbeste un strain despre Romania, ce cunostinte are istoria tarii noastre si cat de bine vorbeste romaneste! E de apreciat si ar trebui si „nebunii” de la „sanatoriul” Cotroceni sa invete ceva din asta! Foarte inspirata asemanarea parlamentului cu un sanatoriu! Omul e destept!

  7. M-a emotionat profund acest mic discurs. Daca ar gandi cat mai multi romani la fel ca el si ar avea verticalitatea grecilor, sunt sigura ca alta ar fi fata Romaniei.
    Multumesc mult pentru acest impresionant filmulet.

  8. Da asa a fost intradevar ,numai ca nu toti stiu acest lucru,si multi greci vorbesc romaneste pe asta nu o stiati!Au facut facultatea de doctori multi la noi numai ca nu intotdeauna vorbesc de bine tara noastra!Asa ca nu va grabiti sa laudati!Si in primul rind tiganii au facut tara de ris ca peste tot!!!!!!Ahh,si aviz mai sus exista multi care sunt mindri ca sunt romani numai ca nu o prea spun!!!

  9. Toate tarile lumii sunt frumoase si fiecare tara are ceva special. Romania este o tara fascinanta si plina de oportunitati. Tine doar de noi, locuitorii sai, sa valorificam intelept aceste bogatii, indiferent de natura lor. Sper ca macar viitoarele generatii de oameni politici si oameni de afaceri romani sa iubeasca locurile in care au crescut si oamenii alaturi de care au gustat viata mai mult decat puterea si conturile din banca.

  10. Sa fim mandri de Romania si sa-i facem o imagine buna in afara, sa n-o vorbim de rau doar pentru ca unii care au fost la putere si sunt au adus-o in situatia in care este acum! Tara noastra e frumoasa si mult mai frumosi sunt oamenii care locuiesc in ea, numai ca ne lipseste curajul!

  11. Intr-adevar, un exemplu de patriotism care ar trebui sa ajunga la urechile conducatorilor nostrii, pentru ca ei sunt cei care prin faptele lor sunt un motiv de plecare a copiilor nostrii, un motiv de negare, pt ca toti vrem sa ne fie mai bine si nu sa lucram pt gura stapinilor doar.Nu mai vrem copii la export, ii vrem acsa, dar nu e suficient patriotismul avem nevoie nu doar de schimbarea mentalitatii noastre , avem nevoie ca la virf sa avem oameni capabili sa reprezinte cu cinste aceste meleaguri, nu doar sa se imbuibe din ele.Restul e doar suflet , depus, lacrimi la plecare si dezamagirea ultimilor ani.Pacat de asa o tara de valoare!

  12. Frumos articol Daniel şi felicitări pentru iniţiativele tale!
    O lecţie de istorie şi stimă de sine, iar grecul Akis a spus un mare adevăr: „Dacă noi nu ne respectăm, atunci să nu avem pretenţii ca alţii să ne respecte!”. Grecii, cu toate problemele pe care le au acum, ştiu încă să se respecte şi sunt mândrii de istoria lor. Iar eu sunt mândru că tineri ca voi trăiesc acest lucru şi îl pun în practică, sunt sigur că voi sunteţi cei care vor face diferenţa în vremurile viitoare. Nu cred că este foarte important să rămâi în ţară când ai oportunităţi în altă parte sau să fugi de România ca şi când numai în afară poţi găsi marea şansă. Important este, chiar dacă rămâi aici sau pleci în afară, să faci ceva pentru tine, pentru cei din jurul tău şi dacă poţi pentru comunitatea şi ţara ta şi să porţi cu tine mândria realizărilor tale şi poate şi aceea de a fi român!
    Toate cele bune şi la cât mai multe realizări !

  13. Sà fi mândru de apartenenta ta înseamnà nu numai sà aperi si sà valorizezi trecutul, ci în primul rând sà încerci sà fi exemplar în fiecare gând, în intentii si, rpin urmare, în fapte. Nàdàjduiesc cà tinerii vor sti sà implanteze în România humanismul, iubirea pentru aproape

  14. Daniel, in a doua zi de MIB m-ai intrebat ce sentimente ma incearca si ti-am spus ca simt multumire. De ce multumire? Pentru ca pentru 5 zile am simtit normalitatea, respectul pentru cel de linga tine, respectul pentru ca este diferit de tine, ca gindeste si doreste altceva decat tine. In societatea de azi asta ne lipseste, normalitatea. Dupa asta tinjesc in ultima vreme.
    Mi-am dat seama ca inca mai sunt sperante, vazindu-va pe voi (pe tine si pe Gratian) si pe ceilalti tineri din tabara, voi dornici de a impartisi cat mai mult, ceilalti dornici de a invata cat mai mult. Poate unda creata prin aruncarea „pietrei” cu aceasta tabara va mai deschide, prin propagare si alte minti, care-si vor impune sa inchida televizorul (se sufera de prea mult confort – romanii au fost invatati sa li se dea – mici, bere, seminte, televizor s.a) si sa-si incerce norocul pentru a-si implini visele, dorintele si aspiratiile lor.
    Spuneai ca dupa somnul de la Tirgoviste, te-ai gindit de ce n-ai plecat. Pai, poate Universul considera ca ai treaba prin Romania. Sa „deschizi drumuri sau poate minti”. Astazi am primit un mesaj de la John Maxwell care avea ca subiect – a aduce valoare in viata cuiva – .
    Cu mesajul pe care l-ai transmis prin articol si cu cele din tabara, cu siguranta ai adus valoare in viata unor oameni. Ce-ar fi daca fiecare dintre noi ne-am gindi daca aducem valoare in viata cuiva sau in societate? Poata ca nu s-ar mai pune problema sa ne „deschida ochii” un grec ……… si nici sa faca altii ce vor cu visele noastre.

  15. Daniel!!!

    Acum doi ani ma simteam de-a dreptul dezamagita de tot ce vedeam in jurul meu. Orice perspectiva de viitor parea sumbra din cauza pesimismului tuturor celor pe care ii intalneam. Nu spun mai mult, fiindca sunt sigura ca stiu toti despre ce vorbesc.

    Am intrat intr-o stare proasta, de anxietate fiindca nu-mi puteam imagina sa-mi traiesc viata in frica, in dezamagire, stiind ca singura destinatie este aceea in care au ajuns vecinii mei, rudele, mama mea, si anume, neimpliniti in majoritatea ariilor importante ale vietii, sanatate, iubire, sexualitate, implinirea data de pasiune, cariera, bani, spiritualitate. Mi-era mila de ei si mi-era mila de mine fiindca mi se tot repeta ca asta face toata lumea. Parca nu vedea nimeni ca reteta dupa care se iau toti duce la un final dezastruos in care ti se ia pana si demnitatea.

    Acum doi ani am inceput sa caut oameni care gandesc diferit. Nu i-am gasit aproape de mine asa ca i-am cautat mai departe. Ii multumesc lui Dumnezeu ca te-am gasit pe tine, Daniel, pe Pera, Marius Simion, Andreea Papp. Mi-am dat seama ca se poate si altfel. :)))
    Mi-am dat seama ca sunt oameni in Romania asta hulita de toti, care fac ceva, muncesc, lupta pentru ceea ce cred, in loc sa stea si sa judece, sa imparta vina in stanga si in dreapta.

    In final iti multumesc pentru articol. Minunat, pe cuvant.

    Sper ca nu a fost prea lung comentariul dar simteam nevoia sa-l scriu dupa ce am citit articolul. Te pup, Daniel :* si astept cu drag urmatorul articol.

  16. Fara cuvinte, pur si simplu impresionata.
    Felicitari pentru aceasta idee de a impartasi cu noi minunata relatare.
    Putini isi mai iubesc tara si cei care o iubesc, nu fac nimic pentru a o apara de cei care incearca sa o „fure”. Sper ca si acum, in al 10-lea ceas, am reusit astfel sa „trezim” natiunea „adormita”.

    La cat mai mutle articole interesante! 🙂

  17. Bun dar e o intrebare aici;

    Avem intr-o parte romanii si grecii, care AVEAU gloante ;

    Avem pe de alta parte turcii care NU AVEAU gloante si incepeau sa darame cetatea;

    Pai de ce nu i-au impuscat pe turci pur si simplu??

    • Dau si eu cu presupusul, asa cum ai dat si tu 🙂

      *crezi ca turcii ar fi fost atat de prosti incat sa ramana cu zero gloante si abia apoi sa inceapa sa darame acropole pentru plumb?
      *Ai fost vreodata la Acropole? Este pe un varf de stanca. Asta inseamna ca cei de jos nu aveau cum sa faca asalt foarte rapid fara sa riste totul. Pana cuceresti stanca, chit ca nu mai sunt gloante, tot apuci sa darami templul pentru plumb

      si presupunerile pot continua…