Despre obiective si excelenta

20 Noi

arta_arcasilorIn momentul in care scriu articolul asta, tocmai mi-am terminat o a 3-a agenda pe anul 2013. Ziua mea a inceput la fel ca orice alta zi din ultimii 10 ani. O cafea, un stilou si o foaie alba, de agenda, in fata. Intr-un fel, imaginea mea despre mine cand „desenez” cum o sa imi arate ziua este a unui artist care picteaza plecand de la o panza alba. Ironic este ca altii se uita la mine si, in loc de artist, vad un salahor. Putini inteleg ca intre un artist si un salahor aproape ca nu exista diferenta.

Astazi o sa incep sa scriu despre ceea ce altii numesc „planificare” si cum o fac eu. Inainte de toate, insa, vreau sa iti marturisesc ca am o puternica senzatie de deja vu cand fac asta. Pentru ca scriu despre lucruri simple, care functioneaza, dar care sunt atat de „straine” majoritatii oamenilor.

Am avut norocul ca multe dintre lucrurile pe care le-am vazut mai tarziu la „performeri”, eu sa le adopt cumva natural. Sa inteleg ca aia este calea mea. Iau doua exemple din doua domenii cu totul si cu totul diferite. Paul Scholes este unul dintre aceste exemple. Fotbalist britanic care a jucat toata viata pentru Manchester United si care a castigat, printre altele, nu mai putin de 11 campionate si 2 ligi ale campionilor.

Despre el Xavi, jucatorul Barcelonei, spunea: „Pentru mine este un model. Cel mai bun mijlocas pe care l-am vazut jucand in ultimii 20 de ani. Este spectaculos, complet, are ultima pasa, goluri, este puternic, nu pierde mingea, are viziune pe teren.”

paul-scholesIn 2011, la nu mai putin de 37 de ani, dupa o viata intreaga la aceeasi echipa, decide sa se retraga in glorie. Amuzant este insa ca in 2012, intr-o profunda criza de jucatori a echipei, antrenorul Alex Ferguson il convinge sa revina, dupa aproape un an de inactivitate. La 38 de ani da o mana de ajutor echipei si mai strange nu mai putin de 21 de prezente in tricoul „diavolilor rosii”. Asta in conditiile in care altii jucatori abia fac fata fizic la varste de 33+ ani.

In cartea autobiografica a antrenorului de legenda, Alex Ferguson, fanii echipei remarcau amuzati ca numele lui Scholes apare de cele mai multe ori, peste numele unor fotbalisti cu o cota de popularitate mai mare, precum Roy Keane, David Beckham sau Cristiano Ronaldo.

Cum imi place sa caut acea diferenta care l-a impins in fata si l-a mentinut atata timp in top, dincolo de talentul evident ramane o putere incredibila de a isi dedica viata sportului. Intr-un interviu luat pe finalul carierei, Scholes marturisea ca, desi lumea intreaga il venera si invidia, el isi vedea de aceleasi activitati exact ca la 20 de ani. Antrenament zilnic, la nivel de rutina, si familie. Fara distrageri, scandaluri si viata personala zbuciumata.

Iar acest echilibru aparent plictisitor l-a facut pe roscovanul de doar 1.68 inaltime, aparent foarte firav si, pe deasupra, astmatic – sa fie unul dintre cei mai longevivi jucatori din lume si sa devina o legenda a clubului din Manchester.

Primul secret pe care ti-l spun, atat de simplu si totusi atat de putin folosit: daca te antrenezi ZILNIC, fara sa „trisezi”, ajungi la o cota de performanta peste medie.

„Fotbalul este despre bucuria spectatorilor, mai presus decat despre bucuria mea.”
Paul Scholes

stephen-kingA doua poveste este despre unul dintre cei mai in voga si mai prolifici scriitori americani in viata: Stephen King. Este autorul a peste 50 de romane si a 5 carti nonfictionale, ecranizat la Hollywood in mod repetat, cu peste 350 de milioane de exemplare vandute in intreaga lume. Legat de secretele prolificitatii lui, dar si a popularitatii romanelor lui la nivel mondial, Stephen King marturisea trei povesti care mie mi se par esentiale in cartea „Misterul Regelui”.

Primul este o poveste legata de esecurile pe care le-a avut ca scriitor PANA LA VARSTA DE 14 ANI. Pentru ca ii placea sa citeasca foarte mult, incepuse sa scrie povestiri fictionale pe care le trimitea revistelor de specialitate, doar ca sa fie refuzat. De fiecare data cand era refuzat, ii venea acasa o scrisoare pe care o agata intr-un cui, langa biroul lui.

„Pana la varsta de 14 ani cuiul din zid nu mai suporta greutatea scrisorilor de refuz si a cedat. Asa ca a trebuit sa infig in zid un piron, ca sa le sustina. Si am continuat sa scriu.”

In 1973, la 26 de ani, Stephen King nu ducea o viata foarte roz. Era insurat, locuia impreuna cu Tabitha, sotia lui, si cu cei doi copii intr-o rulota. Ea lucra la „Dankin Donuts”, o gogoserie din zona, iar el preda engleza la un liceu din Maine, pentru ca in vacantele de vara, ca sa reziste cu banii, se angaja la o spalatorie de rufe. Continua sa scrie povestiri si nuvele si sa le trimita revistelor de specialitate.

Printre povestiri, i-a venit ideea sa scrie despre „Carrie”, o adolescenta cu puteri telekinetice, dar antisociala, de care toti colegii de liceu isi bateau joc. Nemultumit de cum a iesit primul draft (inceputul), a mototolit hartiile si le-a aruncat in cos. A doua zi, Tabitha, vrand sa arunce cosul cu hartii, a gasit prima schita despre Carrie si a inceput sa citeasca. Asa a gasit-o Stephen, cand s-a intors de la munca.

„Vreau sa citesc continuarea. M-ai facut curioasa.” – i-a spus ea.

A fost primul succes al lui Stephen King. In prima faza a primit 2500 $, ca avans pentru publicarea romanului, pentru ca mai apoi drepturile de autor sa ajunga la fabuloasa suma de 400 000$. Vestea cu suma a primit-o la un an de zile aproape, la telefon. Discutia cu agentul a fost savuroasa:

„Stai jos?”
„Trebuie sa stau?”
„Cam trebuie. Am vandut drepturile de autor ale lui Carrie pentru 400 000 $. 200 000 $ sunt ai tai! Felicitari, Stephen!”

Lumea s-a oprit pentru o secunda. Stephen nu stia cum sa reactioneze. Nu era nimeni in casa si a simtit nevoia sa ii cumpere ceva Tabithei. Ceva cu adevarat spectaculos, luxos, cum nu si-a permit niciodata. Asa ca a plecat de acasa, umbland haotic pe strazi, nestiind cum sa se bucure. Singurul magazin deschis pe care l-a gasit a fost unul de electrocasnice. Asa ca i-a cumparat.. un uscator de par.

Ajuns acasa, a gasit-o pe Tabitha in bucatarie. I-a dat uscatorul de par iar ea s-a uitat ciudat la el:
„S-a intamplat ceva?”

Oamenii vad succesul ca pe o „explozie” si percep talentul in sistem binar (este acolo sau nu este). De cele mai multe ori, insa, succesul este doar un rezultat normal in urma insistentei si a rutinei pe care o dezvolti in directia pe care o vrei. Pana la 26 de ani Stephen King muncise pentru visul lui cati altii intr-o viata. Iar succesul, pentru el, era inevitabil. Intrebarea nu era daca va veni, ci cand va veni acesta.

„Carrie” s-a vandut in primul an in nu mai putin de un milion de exemplare. Iar critica cea mai savuroasa a venit din partea unui critic de la Wilson Library Journal:
„Este o porcarie, dar o iubesc exact asa cum este ea.”

Patruzeci de ani mai tarziu Stephen King spunea despre primul lui succes:
„Seamana cu o prajitura gatita de un copil de clasa I. Destul de gustoasa, dar putin arsa pe fund si fara forma.”

carrieInsa Carrie a ajuns departe. Milioane de liceeni si studenti din SUA s-au regasit in poveste, facand furori mai departe. In 1976, la trei ani din momentul lansarii propriu-zise, povestea era ecranizata la Hollywood, avand in distributie pe tanarul atunci John Travolta. In 2013 povestea a fost reecranizata si o poti vedea pe ecranele cinematografelor chiar in momentul in care citesti aceste randuri.

Cariera lui Stephen King a continuat furtunos, din acel moment. Zeci de ani mai tarziu, marturisea ca, de mic copil, scrie zilnic (!) Iar eu adaug: independent de talentul tau, daca exersezi ZILNIC o abilitate, la un moment dat aceasta va fi peste medie si vei avea rezultate.

„Daca vrei sa fii scriitor, trebuie sa faci doua lucruri, mai presus de altele: sa citesti mult si sa scrii mult.”

Tot el marturisea si la nivel de viziune, lucru care se aplica independent de ceea ce esti si faci:

„Sa scrii nu este despre bani, faima, intalniri cu femei frumoase ori prieteni. Intr-un final este vorba doar despre imbogatirea vietilor celor care iti vor citi cartile si imbogatirea propriei tale vieti.”

Inchei cu trei citate, unul din Walt Disney, altul din acelasi Stepehen King si ultimul din Aristotel. Iar data viitoare voi veni cu un plan prin care si tu poti ajunge la excelenta in ceea ce faci. Dar voi demonta si cateva mituri legate de organizare, obiective, termene limita si rutina… care impiedica atatia oameni sa se descopere cu adevarat.

„Noi nu facem filme pentru bani, noi facem bani ca sa putem face filme.”
Walt Disney

„Viata nu este suport pentru arta. Lucrurile stau chiar invers. Arta este suport pentru viata.”
Stephen King

„Suntem ceea ce facem in mod repetat. De aceea excelenta nu este o actiune izolata, ci un obicei.”
Aristotel

Cu drag,
Daniel Zarnescu

Daniel Zarnescu

 

Apasa pe poza mai jos pentru ultima mea carte despre leadership. 

books



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

8 thoughts on “Despre obiective si excelenta

  1. Foarte motivante aceste povestiri, Daniel. 
    Eu cred ca noi toti suntem constienti ca daca muncim suficient de mult timp, pina la urma vom ajunge in varf. 
    De ce nu o facem atunci? 
    Cred ca sunt mai multe raspunsuri posibile in functie de individ si situatie. 
    Dar  esential este  sa-ti placa cu adevarat, astfel incat sa poti face ceea ce trebuie chiar daca nu primesti vreo recompensa. Cred ca aici este secretul. Scholes nu s-a reintors la echipa pentru bani. Cred ca a facut-o de placere. Probabil ca si  Stephen King ar fi continuat sa scrie, chiar daca nu ar fi primit niciodata un raspuns pozitiv.

  2. Stii ceva , Daniel..cind citesc articolele tale m-am saturat sa gasesc superlative:-)..chiar nu imi mai vin in minte , pentru ca de fiecare data cind citesc u articole scris de tine pot doar spune..Plus que parfait!;-)

  3. de fiecare data cind citesc articolele tale ma uimesc cit de accesibil esti in exprimare si cit de mult noroc am 🙂  ca iti pot citi articolele tale superbe! 
    Multumesc mult
    cred ca doar un om foarte destept poate scrie cum o faci tu