cum sa nu iti mai pui obiective care te aduc in pragul depresiei

2 Iul

De la 20+ am inceput sa lucrez si pe proiecte proprii, in paralel cu joburile pe care le-am avut. Pot spune ca sunt destul de experimentat in aceasta directie, dar mai ales la nivel de planificare. Am dat-o de atatea ori in bara, incat acum stiu tot ce e de stiut ca sa .. nu gresesc. 🙂

Tin minte cand mi-am propus, spre finalul facultatii, un obiectiv maret, probabil mult prea maret pentru cine eram atunci. Voiam sa deschid o cafenea…

Am inceput sa scriu la un plan de afaceri. De la strategii de promovare, la meniu si produse, de la identitate grafica, la strategii de fidelizare. Trasesem chiar si niste schite cu amenajarea spatiului, bugete pe cativa ani de zile cu incasari.. etc.

Dupa un an de zile in care dosarul meu se marea vazand cu ochii, eram din ce in ce mai deprimat. Nu ma apropiam deloc de obiectivul pe care mi-l propusesem.

Cand mi-aduc aminte acum, zambesc amuzat; in urma cu zece ani nu era totusi atat de amuzant, aveam impresia ca am un plan de afaceri betonat, ca soarta este cruda ca nu vine cineva sa imi ofere bani (ai auzit bine) ca sa fac cafeneaua.

Atitudinea asta o vad la multi pusti care viseaza o afacere. Sunt convinsi ca daca cineva le-ar da o sansa, ei s-ar descurca. De fapt duc gandurile chiar mai departe de atat. Pun cauza insuccesului lor tocmai pe o finantare exterioara care nu vine..

Noroc ca mi-a luat doar un an de zile pana sa imi dau seama ca trebuie sa pornesc de jos, sa imi construiesc propriul destin si noroc. Aveam nevoie de obiective ceva mai realiste si mai mici ca sa imi masor puterile.

Fiecare are exact atat cat merita.

Asta nu schimba faptul ca primul meu obiectiv cu adevarat mare a fost un esec .. si ca, desi lucram la el (in stilul meu), acest proiect ma deprima.


Mai tarziu am inceput sa inteleg mecanismul obiectivelor si am observat ca multi fac greseala asta.

De cate ori ai auzit fraza: Un obiectiv trebuie sa fie SMART – specific, masurabil, abordabil, relevant si temporal (nu mai intru in detalii aici). Strategia este corecta, daca am judeca matematic (fara sa luam in calcul ce se intampla cand incercam sa atingem acel obiectiv).

Secretul tine de cum te uiti la obiectiv!

Sunt doua tipuri de obiective:

  • obiective finalitate
  • obiective activitati aducatoare de rezultate

99% dintre oameni sunt invinsi inainte de a se apuca sa lucreze la propriul vis (obiectiv) tocmai pentru ca isi propun obiective finalitate!

Ce inseamna un obiectiv finalitate?

Imagineaza-ti ca vrei o masina. O definesti cat de specific poti tu, de la culoarea ei, marca, motor, eventual pret.

Incepi sa iti faci un plan, iti spui ca ai nevoie de 15 000 de euro sa iti atingi obiectivul (e doar un exemplu). Te apuci de treaba…

Cu cat lucrezi mai mult pentru a avea masina respectiva, cu atat ti se pare mai greu de atins. Strangi o suma de bani, o pui deoparte, tragi tare, mai strangi o suma de bani.. Cu cat te apropii mai mult de suma finala.. cu atat ti se pare ca drumul asta nu se mai termina..

Cu cat esti mai aproape, cu atat este mai mare sansa sa renunti..

Ajungi la finalitate. Ai strans banii. Cumperi masina. Fericire brutala. O zi. Doua. Trei.. Si singurul lucru care urmeaza .. este caderea.

De ce? Pentru ca ai muncit extrem de mult pentru un obiectiv pe care il considerai crucial pentru tine. Pentru ca imaginea obiectivului a fost atat de puternica incat la final ti-ai dat seama ca nu e chiar conform asteptarii. Pentru ca urmeaza o stare de plafonare cand te intrebi „si acum ce fac?” .. dupa care urmeaza depresia (asta pe langa depresia de a te afla aproape de obiectivul tau si de a avea impresia ca nu se mai termina „calvarul”).

99% dintre oameni in felul asta isi pun obiective si muncesc pentru ele, tot timpul cu ochii tinta pe finalitate. 99% dintre oameni sunt deprimati cand isi ating obiectivele.

Acelasi lucru se intampla si atunci cand iti propui obiective in bani (este tot un obiectiv finalitate). Ca vrei 1000 euro pe luna, 5000 euro, 10 000 euro… e acelasi lucru.

Sunt doua scenarii: ori gresesti sau renunti pe parcurs, ori la final ai parte de aceeasi cadere si te intrebi „si acum ce fac?”. Pregateste-te, dupa aceasta intrebare urmeaza DEPRESIA obiectivului atins. De ce? Pentru ca lupta este atat de mare pentru a atinge respectivul obiectiv, ca nu te mai gandesti ce este dincolo. Ai impresia ca pe urma toata viata va curge de la sine, ca viata ta se va schimba 100%, eventual ca nu vei mai munci deloc pentru alte obiective (ca totul va fi simplu). Aceasta impresie se petrece la nivel inconstient.

Asta este si motivul pentru care oamenii devin comozi, nu vor mai mult de la viata lor, prefera sa ramana intr-o zona relativa de confort. E si logic – daca si esecul si succesul provoaca durere, de ce m-as mai misca de pe fotoliu?

Care este solutia?

Solutia este relativ simpla. Intotdeauna cand ai un obiectiv in cap cauti activitatile pe care trebuie sa le faci ca sa obtii acel obiectiv.

Imediat cum ai facut asta.. transformi acele activitati in obiectivele tale (schimbi focusul, lasi la o parte motivul real).

Exemplu: vrei o masina de 15 000 de euro, Poti sa faci research pe 100 de marci inca de dinainte de a avea un euro in buzunar si de reface researchul sau chiar drivetestul de dinainte de a avea banii efectiv (amplificand astfel stare de frustrare).

Poti sa analizezi ce trebuie sa faci ca sa ajungi acolo. Probabil ca trebuie sa ceri o marire de salariu, sa iti schimbi jobul, sa faci mai multe vanzari, sa .. sa… sa

Repet, e un exemplu aleatoriu.

Daca te vei concentra pe acele obiective care, in teorie, iti aduc banii ca sa cumperi masina:
– vei fi obligat sa TE MISTI
– chit ca nu vei atinge suma de 15 000 de euro, de exemplu, simplul fapt ca te-ai miscat, iti creeaza oportunitati care te pot duce MULT MAI DEPARTE
– s-ar putea sa nici nu mai vrei masina de 15 000 de euro, pentru ca iti dai seama ca urmatorul proiect iti poate aduce o suma mult mai mare
– tot timpul ti se deschid noi oportunitati

Este o metoda de a gandi pe termen lung, fara a recurge la recompensa imediata. Obiectivele finalitate nu fac decat sa te opreasca din evolutie si sa te oblige sa gandesti unidirectional (gandire ‘in cusca’).

Intrebari pe care ar trebui sa ti le pui inainte de a-ti stabili niste obiective:
1) Care este obiectivul meu?
2) Ce ar trebui sa am acum, ca sa ating obiectivul meu?
3) Ce ar trebui sa fac ca sa ajung sa imi ating obiectivul?
4) Cum fac asta?
5) Pot face mai mult de atat? Cat de mult?

Exemplu pentru cineva care are, de exemplu, o firma mica de productie si care vrea un utilaj nou:

1) Care este obiectivul meu? Sa cumpar un nou utilaj ca sa imi maresc numarul de produse vandute si numarul de clienti.

2) Ce ar trebui sa am acum, ca sa ating obiectivul meu?27 000 euro

3) Ce ar trebui sa fac ca sa ajung sa imi ating obiectivul? Sa imi maresc vanzarile cu 80% pentru a sustine un leasing pe un singur an cu avans de x%.

4) Cum fac asta? (aici iti faci o strategie de crestere a vanzarilor, care devine obiectivul tau)

5) Pot face mai mult de atat? Cat de mult? (aici poti sa iti dai seama ca poti face o strategie care sa sutina cresterea vanzarilor chiar si cu mai mult de 80%; este  o metoda de verificare ca nu cumva sa te limitezi din cauza obiectivului initial)

In cazul de mai sus, punctele 3-4-5 devin obiective activitati aducatoare de rezultate!

IN cele mai multe cazuri in genul asta de gandire (o spun din proprie observatie), chit ca nu ajungi la 80 % si ajungi la o crestere de doar 40%.. si nu iti poti lua utilajul dorit (de exemplu):
– ai totusi o crestere de 40% 🙂
– s-ar putea sa iti dai seama ca nu ai nevoie de aparatul respectiv, pentru ca ti s-au deschis oportunitati care pot duce la crestere chiar si mai mare (si un utilaj sau parteneriate chiar mai faine)
– evoluezi, nu te limitezi la o singura strategie, esti flexibil, esti in miscare

Lectia pe care ti-am dat-o azi este un punct pe care il ating la aproape orice seminar/curs pe care il tin. Schimbarea de paradigma te duce din randul ‘victimelor’ care se lamenteaza direct in grupul oamenilor proactivi, care fac ceea ce fac cu placere si pasiune.

In final am cateva intrebari pentru tine:
1 – care a fost ultimul tau obiectiv?
2 – l-ai atins sau ai renuntat pe parcurs?
3 – ce a urmat dupa?

Nu uita, NU EXISTA DECAT O SINGURA FINALITATE.
In rest vorbim doar de miscare. Asa ca de ce sa ne propunem puncte fixe?

Daniel Zarnescu



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

18 thoughts on “cum sa nu iti mai pui obiective care te aduc in pragul depresiei

  1. Buna!

    Ca de obicei, to the point si generos ( nu tii informatia de pret doar pentru tine ).

    Ultimul meu obiectiv a fost achitarea ultimei particele dintr-o datorie ( 769 euro ).

    Realizat? Dat 651, mai am de dat 88 pe care stiu cand si de unde-i iau. Ma simt deja libera.

    Sunt in faza de „imediat dupa”. Obosita fizic si psihic, caut sa dorm bine. Cred ca dupa achitarea unei obligatii nu te deprimi tare, si te si mobilizezi mai usor decat dupa realizarea unei dorinte. Dar daca privesc in urma recunosc „gandirea in cusca” de care spui, imi dau seama ca prea m-am lasat obsedata de obiectivul meu si nu am trait cum ar fi trebuit.

  2. Nu, scuze, nu m-am exprimat clar: obiectivul, „maret”, a fost achitarea unei datorii de 6600 de euro. Ultima particica… a fost doar o particica.

  3. Cred ca momentul in care te apuca depresia de dupa atingerea obiectivului e cel mai bun moment sa pui intrebari despre adevaratele tale motivatii. De ce fac asta? Este ceea ce vreau sa fac si in continuare? Cum vreau sa imi traiesc viata si ce stil de viata vreau?

  4. Ultimul obiectiv setat: sa scad de la 17% grasime corporala la 7%. Asta inseamna sa slabesc cam 10 kg fara sa pierd(cu crestere lenta de) masa musculara.

    Obiectivele setate in functie de actiuni zilnice:
    – cum sa mananc – notat zilnic pe un carnetel ce mananc si la ce ore.
    – cum sa ma antrenez – sala + alergat de 3 ori pe saptamana.
    – masurare saptamanala a rezultatului si in caz de abateri de la ritmul saptamanal de evolutie trag concluzii si ajustez ce e necesar(in cazul meu felul in care mananc).

    In primele 5 saptamani am scazut 4.5 kg.
    In ultimele 2 am dat dovada de putina indisciplina alimentara si a orelor de somn si scaderea a fost de doar 0.9 kg, cu o usoara scadere si in masa musculara.

    Masuri: revin la modul corect de alimentatie si odihna asteptandu-ma la rezultate saptamanale mai bune, pe masura ce fac zilnic in mod corect pasii stabiliti impreuna cu antrenorul meu.

    Nu am renuntat la obiectiv, doar realiez ca prin micul meu derapaj a derapat putin si obiectivul la nivelul momentului cand va fi indeplinit.

    Concluzie: fiecare pas mic zilnic pe care il facem ne aduce mai aproape sau mai departe de rezultat.

    Dupa indeplinirea acestui obiectiv urmeaza o ajustare a antrenamentului si a felului in care mananc ce imi va permite sa cresc muscular cu mentinerea simultana a nivelului de grasime corporala.

    Nu par sa fiu depresiv urmand aceasta metoda, chiar daca nu dau 100%, realiand ca de mine depinde cat de devreme sau de tarziu ajung la rezultate. Oricum, cu fiecare saptamana care trece ma bucur ca ating noi niveluri de fitness, nemaiintalnite de mine pana astazi.

  5. Mi am adus aminte de paradigma urmatoare :

    Cand voi avea bani , am sa plec in concediu si am sa fiu fericit adica asta inseamna practic :

    a avea …..a face …….afi, ceea ce este gresit , uite cum este corect :

    Intai ma transform , apoi actionez ca atare si rezultatele apar , asta inseamna ca intai

    ma transform, apoi actionez ca atare si rezultatele apar adica corect este:

    A fi ……a face ……a avea !!!!

  6. Ultimul obiectiv setat: dezvoltare personala.
    De atins? Neveremore… dar sunt pe drum, si nu ma voi mai opri.
    Raman insa uimit de progresele facute zi de zi, de obstacolele transformate in covoare rosii, de oprtunitatile care se deschid mereu, si mai e loc… cum zicea reclama: Keep walking…

  7. „NU EXISTA DECAT O SINGURA FINALITATE” si are coasa in mana :))))

    Ultimul meu obiectiv a fost sa prin podiumul la un concurs, n-are importanta ce concurs.
    Ma antrenam in fiecare saptamana de cel putin 3 ori, trageam tare, aveam ambitie.
    Mi-am atins obiectivul dupa care a urmat caderea despre care ai spus tu Daniel. Nu stiam ce sa mai fac. Au urmat doua luni in care nu m-am mai antrenat deloc deloc.

    Acum in schimb, ma antrenez si mai tare, obiectivul meu fiind sa fiu azi mai bun ca ieri, iar clasarea pe podium sa fie doar un bonus pe langa forma fizica excelenta pe care o capat.

    • Salut Bogdan! Este foarte bine că îţi clarifici ce ai de câştigat dacă urci pe podium şi ce aduce asta bun pentru tine în perioada după ce ai ajuns acolo, după cum spui tu forma fizică este un lucru bun şi de durată care îţi poate aduce şi sănătate, imagine, stimă de sine, aprecierea altora, etc. Perioadele de „cădere” sunt uneori normale, sunt perioade în care integrezi în tine ceea ce ai realizat şi te orientezi către noul obiectiv. Succes şi podiumul să fie al tău!

  8. Salut Daniel, interesant articol.
    Părerea mea este un pic diferită, practic este un alt punct de vedere despre obiective. Exemplul tău cu maşina de 15.000 EUR este un obiectiv subordonat altui obiectiv (să îi spunem metaobiectiv). Vreau maşina de 15.000 EUR cu următoarele caracteristici….. pentru că……şi aici vine obiectivul mai mare (la un nivel superior) pentru care vreau aceea maşină, acesta poate fi: stimă de sine, imagine, plăcerea de a conduce o astfel de maşină, senzaţia de libertate pe care o ai, etc. Depresia poate apare după realizarea obiectivului „Maşina de 15.000 EUR” dacă nu eşti clarificat cu metaobiectivul sau dacă nu ai făcut o verificare a „ecologiei”. Verificarea „ecologiei” pentru mine înseamnă: să ţin cont de resursele de care voi avea nevoie după ce am maşina de 15.000 EUR-măcar să am bani să o întreţin :-), să ţin cont de resursele disponibile şi dozarea efortului până ating rezultatul (altfel preţul plătit pentru atingerea obiectivului poate fi prea mare pentru mine, de ex.: oboseală excesivă, deteriorarea unor relaţii importante, etc), să ţin cont de cum influenţează atingerea obiectivului oamenii şi mediul în care eu trăiesc. Când spun mediu nu mă refer la poluare ci la: relaţie (soţie în cazul meu), familie, cercul de prieteni, colegi (persoanele importante din viaţa mea), poate alte „mici plăceri sacrificate”, sunt oare conflicte între acest obiectiv şi alte obiective pe care doresc să le ating?, etc. Ultimul meu obiectiv atins, mai „material” să zic aşa, este chiar o maşină şi sincer după efortul depus de a o achiziţiona nu am fost depresiv nici obosit. Acum mă bucur de ea ea, de confortul ei, plăcerea de a conduce, siguranţa şi imaginea de care am parte când sunt la volanul ei. Nu am renunţat pe parcurs la atingerea lui pentru că mi-am clarificat bine partea de Realist şi Abordabil (sau de Atins mai zic eu) din SMART împreună cu „ecologia”. Următorul obiectiv este să alerg la maratonul din Bucuresti în Octombrie şi să termin maratonul în 5 ore într-o condiţie fizică bună. Metaobiectivul este la nivel de stimă şi încredere în mine, sănătate şi dezvoltare.
    Ceea ce bine spui tu în articol se poate întâmpla dacă ajungi să nu mai vezi pădurea din cauza copacilor şi pe drumul de atingere a obiectivului propus să pierzi din vedere de ce vrei să atingi acel obiectiv şi cum influenţează acest obiectiv „mediul tău”. De multe ori depresia apare în astfel de cazuri, eu le spun „False obiective” sau „Obiective amăgitoare”. Am căzut şi eu în capcana lor, am fost depresiv, mi-am învăţat lecţia şi acum pun în practică ceea ce am învăţat.

    • Nu este diferita, este doar un alt punct de vedere care nu este neaparat in contradictie cu ce am spus eu. Eu am dat o varianta simplificata de ‘cum sa’ pentru oamenii care vor ‘mai mult’ ‘mai repede’ ‘mai bine’.. si care, din elan, nu se concentreaza cum trebuie.

      Am avut un prieten care isi schimba obiectivul in bani la fiecare cateva luni.

      Luna asta vreau sa ajung la 3000 euro. 5000. 10 000. 30 000.
      Efortul depus aproape niciodata nu era rasplatit pe masura. Cateodata reusea, cateodata nu.. Cert este ca evolua continuu.

      La un moment dat mi-a zis: „acum am inceput sa imi propun activitatile care mi-ar aduce banii astia.. luna asta am facut activitatile respective, nu am atins suma.. inainte as fi fost deprimat si as fi tras si mai tare ca sa o ating, acum insa nu mai am nevoie de obiectivul initial. Luna urmatoare dublez obiectivul fara nicio problema.”

      Daca nu s-ar fi concentrat pe activitatile respective, ar fi fost limitat de obiectiv.

      repet, este o alta abordare extrem de simplista.

      • Aşa este, punctul meu de vedere nu este în contradicţie cu ceea ce spui tu, ci o viziune din alt unghi. Este foarte bine să atragi atenţia asupra dozării obiectivelor şi a resurselor. Ideea generală din articolul tău: concentrarea pe activităţile eficiente care îţi asigură un rezultat pe termen lung este mai „sănătoasă” decăt „obsesia” obiectivului în sine este o idee foarte bună, dar sincer, din experienţa mea personală şi a altora, procentul de 99% din oameni care îşi ating obiectivele sunt deprimaţi când îşi ating obiectivele este un pic exagerată. Dacă obiectivul te deprimă, poate fi o problemă de formulare a obiectivului şi încadrare a lui in metaobiectiv, de resurse (interne sau externe), planificare realistă, ecologie sau preţ plătit. Articolele scrise de tine sunt interesante şi le urmăresc cu plăcere iar ceea ce promovezi tu prin ele au valoare. Toate cele bune !

    • Eu am simtit depresia dupa ce am reusit sa-mi platesc apartamentul. Pur si simplu nu aveam acea satisfactie pe care o asteptam. Era totul ca inainte si a fost putin frustrant ca intr-un fel ma asteptam la mai multentuziasm de la cei din jurul meu. Asa ca pot zice ca autorii au dreptate cel putin in cazul meu .

  9. Daca am inteles eu bine , vrei sa ne sugerezi sa ne fixam un obiectiv initial care sa ne motiveze, urmand ca mai apoi cand ne apucam efectiv de lucru pentru a ne apropia de realizarea obiectivului , sa ne schimbam focusul de la obiectiv spre miscarea efectiva a afacerii.
    Concret,imi propun in 2 ani de zile sa obtin un venit constant lunar de 150 de milioane pe luna.
    Acum castig 50 , incep sa fac toate planurile de lucru , dar atentia mea va fi tot timpul treaza spre noi experimente si oportunitati care nu vor face altceva decat sa adauge valoare obiectivului initial si in timp chiar voi uita de obiectivul initial , poate voi avea altele mai puternice.
    Din experienta as putea spune ca acest lucru este realizabil , atunci cand operezi o nisa profitabila dar totodata stai cu ochii pe toate nisele asemanatoare si relativ conexabile cu cea initiala in acest fel reusind sa-ti maresti veniturile.
    Dezavantajul acestui mod de lucru sunt veniturile care nu pot creste decat in progresie aritmetica , deoarece avem mici venituri pe mai multe nise si aceste venituri se aduna luna de luna.
    Poate multi gresesc incercand direct afaceri la un nivel superior si pt. care nu au nici finantarea , nici echipa , nici experienta necesare pentru a derula ceva la un nivel mai ridicat.

    Asta e soarta micilor antreprenori , de-aia le zice mici , pt. ca ei creaza multa valoare adaugata , dar veniturile nu sunt direct proportionale cu creativitatea inclusa de ei in antrepriza.

    Totusi exista momente in viata unui mic antreprennor cand se poate lega si o activitate la o scara mai mare , sunt cazuri numeroase , noi ii vedem doar cand au ajuns sus , dar ei tot de jos au plecat.

  10. Salut Daniel

    Ce lucruri interesante mi se intampla:…… azi , pe la pranz, eram foarte deprimat pentru ca nu mai reusesc de o saptamana ( doua) sa-mi ating obiectivele imediate ( zilnice). Am gasit in casuta electronica un mail despre articolul de mai sus. In el ( articol) exact ceea ce-mi trebuia: ” „hai!…mai departe; e bun drumul…concentreaza-te pe activitatile care te duc spre obiectiv”

    Multumesc. 🙂

  11. Acum,sunt deprimat!Din motive personale,m-am lasat de munca!De vre-o doua luni!Stiu,am facut o mare prostie…Mi-am luat ,,papara,, !In aceste 2 luni mi-am spus:-hai sa-mi fac o firma!Primul pas,mi-am rezervat numele la ONRC.Cand a fost sa continui m-am lovit de lipsa de bani.Aveam niste bani de luat si lucrurile se tergiverseaza si acum…Inca mai am rabdare si astept!Nu vreau sa abandonez acest vis!Stiu ca o sa fie greu dar,sunt un luptator si, nu ma las pana nu-mi realizez ,,obiectivul,, !Interesant articolul ca si ,,Stii de ce esti predispus catre succes? – orice final este un nou inceput (partea a III-a),, .Fara sa vrei(nu ne cunoastem), m-am simtit imbarbatat si incurajat sa am rabdare si sa merg mai departe!

  12. Eu intotdeauna am setat obiective MARETE pentru un simplu motiv nu ai cum sa realizezi ceva daca nu incerci sa realizezi ceva cu ADEVARAT MARET ok poate nu ajungi Presedintele tarii dar ajungi Prim Ministru

    Eu de ex am setat obiectivele mele pt urmatoru an chiar 2 sa ajung la 70 kile Acu un an aveam 120 acu am 88 si sa ajung sa castig lunar 10 mii de Euro/Lire/Dolari Nu conteaza da sa fie 10 mii