cum sa depasesti starile de platou, cand nu mai evoluezi

15 Ian

platou3Am intalnit de-a lungul timpului multe persoane „blocate” in propriul sistem creat. Antreprenori sau performeri care au pierdut, pe parcurs, imboldul, viziunea si rezultatele, pentru o perioada de timp.

Este o situatie usor amuzanta. Cu cat persoanele respective sunt mai puternice, cu atat mai constienta este „starea de platou”. Diferenta majora intre un angajat obisnuit si un „performer” este de limbaj. Angajatul se plange ca s-a plafonat, performerul o denumeste stare de platou.

La primul capata nuante dramatice, pentru ca se intampla cumva independent de el. La performer este o stare de agitatie interioara intensa si se aseamana cu o nevoie interna de a „evada”.

Doua persoane imi vin in minte, cu care am facut coaching, aflate in stare de platou. Ambele cu companii de milioane de euro, dar cu busola ratacita pe parcurs. Si ambele stiau ce urmeaza dupa aceasta perioada:

„Ma simt blocat. Asta simt. Este o stare de platou, ma enerveaza pe de o parte, dar stiu ca dupa starile astea de incertitudine de obicei urmeaza crestere.”

„Sunt usor alarmat, dar inteleg ca pe calea asta am ajuns la o fundatura. Destinatia a ramas aceeasi, insa trebuie sa caut alt drum.”

Starile de platou sunt traite diferit de la persoana la persoana. Daca la un angajat normal starea de platou este vazuta drept o plafonare si un blocaj „extern” de multe ori, la o persoana performanta, care este obisnuita cu rezultate, este o stare de normalitate in evolutie.

Situatia poate sa escaleze rapid daca nu e tratat intr-un mod constient, proactiv. Si poate fi un prim pas catre depresie.

„Cum te simti?”
„Pierdut. Singur. Melancolic.”

Emil Cioran avea o definitie foarte faina a melancoliei:
„Sentimentul că nefericirea are să te copleșească chiar în mijlocul paradisului.”

Paradisul pentru un performer este toata realitatea pe care a construit-o cu manecile suflecate, de multe ori de la varste fragede. Realitate construita in urma unei viziuni, a unei imagini despre sine si despre viitor. Viziune care la un moment dat dispare.

De obicei oamenii performanti ajung in acea pozitie a rezultatelor printr-o forma fizica, emotionala si mentala de invidiat. Iar in starea de platou una dintre ele scade la cote alarmante.

Sa ne intelegem. Starile de platou sunt normale, nu intotdeauna negative – si sunt inevitabile – fac parte din viata noastra. Cu totii intram in ele si de multe ori sunt semne ale unor „reinventari” si ale unei evolutii ulterioare in forma accelerata. Asta nu inseamna ca aceste perioade nu sunt „dureroase”. Sa te bucuri de viata chit ca esti intr-o stare de platou care dureaza cateva luni (la unele persoane chiar ani), tine de sanatate mentala pe care ti-o intretii.

platou2

Starea de platou = atingerea unui stadiu de „liniaritate” in evolutie, fara crestere sau chiar involutie din punct de vedere al evolutiei.

Insa exista si oameni care cauta o stare de platou. Sunt stari de platou voluntare (pe care le cauti) si stari de platou involuntare (cand nu mai cresti).

Eram la un moment dat intr-o discutie in care mai multi colegi de birou vorbeau de o avansare pe care nimeni nu o voia. Implicatiile se pare ca erau uriase. Numarul de ore lucrate crestea semnificativ, responsabilitatea devedea brusc foarte mare iar satisfactiile nu veneau la pachet cu titlul castigat.

Am intalnit inclusiv persoane care au decis sa renunte la bani, sa isi reduca numarul de ore muncite doar pentru a fi mai aproape de familie. Oameni care prefera sa apese pe frana si sa incetineasca ritmul.

In articolul de astazi este insa vorba despre starile de platou involuntare.

Cateva cauze ale starilor de platou:

  • lipsa evidenta a oportunitatilor de crestere
  • lipsa abilitatilor comparativ cu asteptarile (interne sau exterioare)
  • cresterile „brutale”, care de obicei creeaza un nivel de asteptare nerealistic (in special la tineri)
  • „consumul bateriilor” (in cazul celor care exagereaza cu munca sau antrenamentul – nimeni nu poate mentine un nivel ridicat de performanta fara un echilibru interior sau fara pauza)
  • incapacitatea de a iesi din rutina (apare mai ales la angajati care fac acelasi lucru pe o perioada indelungata, fara schimbare)
  • lipsa unei viziuni „racordata” la realitate (obiective nerealiste)

Literatura de specialitate mentioneaza trei tipuri de stari de platou:

1) Starile de platou structurale

La angajati asta se traduce prin imposibilitatea promovarii in „compania” din care fac parte. La oamenii performanti (antreprenori, sportivi de performanta, specialisti pe diverse domenii de activitate care au atins excelenta) – starea de platou structurala se traduce prin incapacitatea de a ajunge la nivelul urmator.

Iesirea din starea de platou structurala de multe ori se traduce prin „schimbarea directiei”: angajatii isi dau demisia sau, in cazuri extreme, isi schimba profesia; performerii schimba abordarea, cateodata radical, pentru a provoca o crestere personala sau in compania pe care o conduc.

2) Starile de platou de continut

Sunt starile de platou in care rutina ajunge la cote alarmante si nu mai exista nicio curba de invatare, nu mai exista nimic nou in activitate.

Starile de platou structurale sunt strans legate, de multe ori de starile de platou de continut. In sensul in care oamenii se simt blocati in aceeasi activitate pe o perioada indelungata de timp.

Iesirea din starea de platou de continut, independent de prima stare de platou, se face prin diversificarea voita a activitatii, tocmai pentru a explora actiuni noi si a acumula educatie pe plan orizontal. In companii este indicat de multe ori ca unui angajat sa i se dea sarcini „noi” (in sensul de diferite) – tocmai in sens profilactic, de a evita o stare de platou iminenta.

3) Starile de platou „personale” (numite de multe ori si „criza varstei mijlocii)

Este o stare de platou mult mai profunda decat primele doua. Intervine in special in cazul persoanelor care acorda o importanta sporita laturii profesionale, ignorand viata personala. Se spune ca atunci cand succesul dispare (cand rezultatele dispar), criza varstei mijlocii apare. 🙂

Acesti oameni se simt blocati intr-o viata care nu este a lor. Oamenii performanti traiesc aceste stari de platou foarte intens iar senzatia este cea a unei intrebari: „de ce nu sunt fericit cand am tot ce isi doreste un om normal”?

Este momentul cand, indiferent de rezultatele obtinute pana in acel punct, rezultatele NEOBTINUTE cantaresc mai mult in balanta vietii. Efectele sunt in productivitate, rezultatele efective, activitate, relatii, echilibru emotional.

Este lipsa busolei de care vorbeam si care trebuie construita, cateodata de la zero.

Repet premisa de la care am plecat in acest articol: starile de platou nu sunt neaparat negative, sunt inevitabile si, de multe ori, duc catre o evolutie accelerata (quantum leaps). Sunt momente de reinventare extrem de puternice care pot fi folosite pentru a inainta cu si mai multa forta, indiferent de drumul ales.

http://www.dreamstime.com/-image11118870

Ce poti face pentru a iesi dintr-o stare de platou?

1 – Accepta aceasta perioada si normalitatea ei.

Tine de un echilibru mental de care ai nevoie mai mult ca oricand. Doar citind despre starile de platou si intelegand ca ele exista si deja, partial, acceptarea lor ca si normalitate in evolutia umana se instaleaza.

Se spune ca daca vrei sa obtii un om cu adevarat puternic, pune-i in fata oglinda si lasa-l sa se priveasca. Este momentul sa respiri si sa te privesti. Vei avea parte de introspectii interesante in aceasta perioada si ai nevoie sa le accesezi la adevarata lor valoare.

2 – Mai putin inseamna mai mult (in engleza – „Less is more”)

Din pacate, in special in cazul persoanelor obisnuite sa aiba succes/rezultate (in cazul oamenilor performanti), se instaureaza in perioadele de platou un comportament distructiv. Sentimentul este ca daca muncesti mai mult, vei putea sa iesi din aceasta stare si vor veni rezultatele.

Pentru ca rezultatele nu mai sunt in crescendo, creierul nu mai percepe diferenta si e nevoie de o resetare totala. Starile de platou nu le depasesti prin munca, ci prin directie, sens, emotie.

Apasa pe frana si traieste momentul.

3 – Este timpul pentru un pelerinaj (o calatorie spirituala)

Ai nevoie sa reinnozi legaturi cu oameni pe care i-ai evitat de-a lungul timpului, poate, cu oameni importanti pentru tine, chit ca acestia mai traiesc sau nu. Cu locuri importante pentru tine, pe care de asemenea, le-ai evitat.

Calatoriile spirituale se fac de obicei singur (fara insotitor) si inseamna, de la caz la caz, un mormant, o casa parasita poate, un copac, amintiri, oameni. Fara tehnologie, fara munca. Doar acceptare, impacare, iubire, introspectie.

Facand coaching cu oameni care trec prin aceste perioade de criza, am fost surprins sa vad ca, pe masura ce avansezi in varsta, aceste calatorii devin din ce in ce mai puternice, dar si mai „bogate” (mai multe locuri de vizitat).

Unii isi viziteaza locurile copilariei, altii mormantul parintilor, unii se impaca cu rude si mananca o masa calda cu ele dupa zeci de ani poate.

Insa este datoria fiecaruia sa isi defineasca aceasta calatorie si „reintoarcere” la esenta.

4 – Intalniri cu persoane in care ai incredere (mentori, de multe ori)

Sunt acele intalniri cu persoane in care ai incredere totala si carora le poti cere un sfat, un gand… sau le poti spune situatia ta, in detaliu, fara nicio pretentie. Atentie, insa. Ca aceste intalniri sa isi atinga scopul, persoanele respective ar trebui sa fie DE INCREDERE.

5 – Ai nevoie de iubire

De multe ori starile de platou coincid cu lipsa de iubire pe care o simti, chit ca deseori neconstientizata. O foaie de hartie si o lista de persoane care te fac sa te simti apreciat, inteles si iubit de multe ori fac minuni.

Intalnirile astea nu iti vor da neaparat raspunsuri, dar te vor ajuta fantastic pentru echilibrul emotional de care ai nevoie. Oamenii performanti sunt atat de interesati de rezultatele lor incat exista momente in care, daca isi ridica privirea, observa ca au ramas… singuri.

O reintoarcere catre oameni ajuta la reincarcarea bateriilor.

6 – Ai nevoie si de … coaching

Am lucrat, de-a lungul timpului, cu cateva zeci de persoane aflate in stare de platou. Am apelat la coach-i cand eu, personal, am fost acolo.

Sa ti se dea spatiu sa poti pune cap la cap toate piesele, sa fii monitorizat in starea de platou prin care treci, sa primesti instrumentele prin care sa te reinventezi sau sa recladesti drumul pe care ai plecat – poate fi de nepretuit.

M-am intins mai mult decat credeam 🙂
In final vreau sa te intreb de ultima oara cand ai trecut tu printr-o stare de platou si cum ai trecut de ea.

Povestea ta poate ajuta pe multi altii care trec prin aceeasi situatie.
Raspunde printr-un comentariu mai jos,
sunt alaturi de tine.

Cu drag,
Daniel Zarnescu

_DSC0304



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

37 thoughts on “cum sa depasesti starile de platou, cand nu mai evoluezi

  1. Ca de obicei, asa cum ne-a obisnuit, Daniel Zarnescu scrie numai articole interesante pentru cei mai multi dintre noi.
    Apreciez in mod deosebit tot ce face pentru aceasta comunitate.
    Pe mine personal ma inspira permanent toate articolele scrise de el.
    Nu pot sa-i doresc decat multa sanatate , fericire si sa fie la fel de prolific si in continuare !

  2. Stare de platou- ” criza varstei mijlocii” – am de toate si nimc! Ajungi la o varsta cand ti se schimba scopurile, afli ca ai reusit ce altii abia incep sau au renuntat pe drum, ai gustat din toate, ti ai atins telurile pas cu pas si tot esti nefericit! Si scopul se schimba! Dar mie mi a luat 4 ani sa aflu urmatorul scopsi am efectuat inconstient exact pasii care-i enumera si Daniel! Dar e un proces necesar transformarii ptr a gasi un scop mai superior decat tu insuti!

  3. Mulțumesc Daniel,
    Citind, cu mare atenție, articolul tău am înțeles că starea în care eu acum mă aflu se numește stare de platou. Simt că sunt într-un blocaj de idei și mai știu că voi găsi într-un final soluția, dar acum e „frâna trasă”. De fapt, sunt în starea de platou deja de mai bine de un an, fiind angajat pe atunci și neavând nici-o soluție privind activitatea mea de mai departe la acel job. Mi-am dorit ceva mai mult de la viață și între timp mi-am dat demisia și am pornit pe cont propriu. Dar încă nu am obținut ce am dorit, încă sunt în căutare.

  4. Eu trec chiar acum prin starea de platou. Ma regasesc foarte bine in articolul de mai sus. Multumesc frumos pentru solutii, la unele dintre ele ma duceam intuitiv chiar in perioada asta. Cred ca am nevoie de coaching desi sunt virgin la capitolul asta.

  5. Cand am trecut prin starea de platou, am demarat unul sau cel mult doua proiecte noi sau am construit noi activitati in cadrul proiectelor deja existente, indiferent de domeniu. Pe scurt, eu starile de platou le elimin foarte simplu facand lucruri noi care imi dau entuziasm si ma fac ca simt ca traiesc. Asta poate implica chiar cunoasterea unor persoane noi etc. Succes!

  6. Ultima data – stare de platou structurala. Culmea e ca si in vise „ma urmarea”. Sau sa le spun cosmaruri? Aceasta stare de platou nu a fost deloc placuta dar foarte utila. Actiuni pe scurt: Renuntat la job (pentru o cat mai lunga perioada de timp), evoluat personal (lucrat zilnic la asta), obtinut venituri din cu totul alt domeniu (care imi place mai mult). Mi-a prins foarte bine desi nu a fost win pe toate planurile (pana acum).

  7. Mult adevar in spusele lui Daniel ! Cred ca fiecare dintre noi a experimentat o astfel de faza care a tinut mai mult sau mai putin in functie de cat de repede a constientizat-o fiecare. Si stiti ca e o vorba : ”nu poti rezolva o problema atata timp cat nu constientizezi ca ai una”.
    E bine sa mai reflectam din cand in cand la ceea ce am realizat dar sa stim sa punem si frana atunci cand e cazul si situatia o cere .
    Din pacate avem intotdeauna nevoie de cineva care sa vina sa ne ”scuture” si sa ne demonstreze ca uneori e bine sa nu mai ”acceleram” ci sa ne bucuram de ceea ce am realizat , si aici nu pot decat sa-i multumesc lui Daniel pentru acest articol.
    Reintoarcerea catre oameni, atutudinea pozitiva, introspectia si acceptarea acestei stari de platou m-au ajutat personal sa trec mai repede peste starile conflictuale cu altii si cu mine insami si sa pot vedea ”luminita” de la capatul tunelului !

  8. Buna. Eu am iesit dun starea de platou cu ajutorul coaching-ului 🙂

    Ajunsa in top in profesia mea, scaparea din monotonie si continuarea drumului spre excelenta a venit cu un pas in lateral, cand am luat decizia sa devin trainer in achizitii. Si de acolo am inceput din nou urcusul, cu traininguri pentru consumatorii individuali, care ei insisi vor sa invete cum sa economiseasca si sa cumpere inteligent. Acum, cu manecile suflecate, „apas pe acceleratie” si ma bucur de energia urcusului :).

    Multumesc, Daniel!

  9. Buna. Eu am iesit dun starea de platou cu ajutorul coaching-ului 🙂

    Ajunsa in top in profesia mea, scaparea din monotonie si continuarea drumului spre excelenta a venit cu un pas in lateral, cand am luat decizia sa devin trainer in achizitii. Si de acolo am inceput din nou urcusul, cu traininguri pentru consumatorii individuali, care ei insisi vor sa invete cum sa economiseasca si sa cumpere inteligent. Acum, cu manecile suflecate, „apas pe acceleratie” si ma bucur de energia urcusului :).

    Multumesc, Daniel!

    Alina Ionita
    http://www.cumparaminteligent.ro

  10. Multumesc pentru email e o poveste in care ma regasesc de ceva timp si sincer sa-ti spun nu stiu cum pot iesi sau imi lipsesti curajul sa o iau de la capat dar cel mai mult simt nevoia sa evadez undeva unde e multa liniste sa nu ma mai gandesc la nimicsa imi pun ordine in ganduri .tine- o tot asaf pentrua avem cei nvata din i acest emailul

  11. Multumesc din nou Daniel Zarnescu, va multunesc tuturor! Ati devenit mentorii pe care i-am cautat o viata intreaga!… si asta s-a intamplat intr-un timp extrem de scurt.
    Probabil asa a fost soarta, cam o data la cinci ani (am 45), a intervenit starea de platou. La inceputuri o percepeam naspa rau de tot, aveam senzatia ca sunt prinsa intr-o capcana si dura chiar mai mult de un an de zile. Deveneam nefericita si chinuita maxim in mijlocul propriului meu paradis. Plangeam, pictam icoane si obiecte, munceam pamantul si ma faceam una cu el. Da! Ai nevoie de o regasire cu tine si radacinile tale. Am luat-o de la zero de fiecare data intr-un domeniu nou-nout, am invatat cu entuziasm si bucurie, am inflorit. In penultima zi a anului am fost obligata sa imi dau demisia. Fiindca deja va cunosteam pe voi (cred ca de o luna) si invatasem enorm din articolele voastre, starea de panica a durat 30 de secunde. Pana in seara de revelion imi clarificasem eu cu mine ce imi doresc de fapt si aveam in cap un plan cum sa actionez. Mi-am gasit deja o slujba buna, dar pe langa asta imi doresc sa intru cumva in echipa voastra. Se incheie un nou ciclu de cinci ani. A venit din nou momentul sa ma reinventez.

  12. Buna Daniel…foarte interesant articolul, nu-l mai laud,au facut-o deja altii.
    De obicei nu las comentarii dar articolul acesta m-a „atins” putin. Prima stare de plafonare a fost acum 2 ani cand mi-am dat demisia dintr-o companie…m-am angajat in alta,acelasi domeniu,sperand sa scap de acel sentiment, sa evoluez. Am evoluat, poate nu cat am vrut dar iata-ma din nou in acelasi punct. Si imi dau seama ca nu aici imi este locul…si totusi…incotro…?
    La mai multe articole bune !

  13. Buna , Daniel ! Da ,da am pus in prim plan cariera , m-a „străduiesc” in continuare , după mă mai gândesc la cealaltă ” latura ” amoroasa , hahaha . Multumesc , dragut , am ris copios, in cazul meu mă „încadrez” la aparitia crizei de virsta mijlocie 😉 🙂 hahaha Suupeeer !!! 😀 . Mă aflu la ora ” balantelor ” si ” bilanturilor ” iar ” starea de platou” de acum , nu mă deranjează absolut deloc . 🙂 Eu o ” combat ” prin multa constienta , compasiune , constientizare , iubire , liniste, introspectie , dialog , cu mine toate. Apoi impartasesc si cu cei dragi , după ce „mă clarific ” pe mine . 🙂 De „implicat ” îmi place sa mă implic in general in liniste cu ginduri bune si frumoase , însă si cu sfaturi, încurajări , mici atentii , îmi place sa aduc bucurie , zimbete , risete , sa las o amintire frumoasa ” după mine ” DA . 🙂 😀

  14. Sunt Ana, mama unui copil de 1an si jumatate, am 34 ani si cred cu desăvârşire ca am trecut prin toate cele trei stări in acelaşi timp(înainte de a rămâne însărcinată), situaţie pe care simt ca nu am depăşit-o. Când ma gândesc că voi fi nevoita sa ma întorc la ce am avut înainte de sarcina, ma prinde disperarea, sentiment care se accentueaza si datorita nevoii de a mă întoarce la activitate. Simt ca ma adancesc tot mai mult, am indraznit sa scriu pentru ca am nevoie de ajutor…

  15. Buna Daniel!
    Un moment puternic de stare de platou l-am avut anul trecut cand am lucrat la o firma, ca agent de vanzari.Faceam zi de zi aceleasi lucruri fara sa existe nici o schimbare si am ajuns in punctual in care mi-am dat demisia. La inceput stateam cate 4 ore la servici ca asa era programul part-timp si dupa circa 2-3 luni de zile ajunsesem sa stau si cate 9 ore pe zi. Aveam tot mai multe apartamente in care trebuia sa merg sa conving oamenii sa achizitioneze produsele firmei si cand ajungeam acasa eram epuizata si nu mai reuseam sa mai fac nimic din ce mi-as fi dorit. Asa ca am plecat de la firma si de atunci toata aceasta stare de platou a disparut. Am inceput sa fac cursuri de engleza de care eram pasionata si anul acesta m-am angajat la o alta firma si imi place foarte mult ceea ce fac. Nu exista rutina. In fiecare zi am un program variat si am mai mult timp la dispozitie pentru a face tot ce doresc dupa service si in week-end.

  16. Stii ca ai dreptate in legatura cu solutiile pe care le-ai gasit impotriva acestei stari. Dar tot „de platou” ramane pana se consuma tot ceea ce arde in interior.

  17. Am trecut prin toate cele 3 stari . Primul pas este acela de a le constientiza si de a le accepta . Apoi , aduci schimbari: de ritm , de directie , de loc , de oameni. Exact ce faci cand petreci prea mult timp intr-o incapere inchisa. Deschizi geamurile , sa intre aer proaspat , deschizi usa sa intre alte persoane sau sa iesi tu , in cautarea noului .

    La inceput , aceste schimbari erau destul de agresive si prin urmare dureroase . Am invatat intre timp sa fac din schimbare un stil de viata si in general , daca ai in vedere aceste instrumente enumerate, deoarece a pregati schimbarea inseamna schimbare, starile de platou se reduc ca durata si intensitate , devin doar moment de respiro , acceptat ca fiind natural .

    Multumesc.

    • articolul tau m-a dus cu gandul la filmul cu dr. W. Dyer, mai exact la acel episod in care explica despre momentul cuantic…..acel moment de revelatie cand, brusc, parca te trezesti la realitate si schimbi directia…..momente de plafonare cred ca am avut cu totii…..depinde cat de intens le percepem….dar cred ca daca ne place ceea ce facem, le depasim cu bine, gasind noi si noi solutii pentru succes,,,,,daca nu ne place activitatea pe care o prestam….nu vad ca solutie decat curajul de a cauta ceea ce te face sa traiesti, nu sa supravietuiesti….cu drag,
      PS. Secretul inaintarii este sa incepi, dupa cum spune Mark Twain.

  18. Buna tuturor. Eu tocmai ma aflu intr-o stare de platou sau mai bine zis , avand in vedere ca sunt angajat, ma simt plafonat. Vreau sa ies din starea asta dar imi e frica deoarece nu stiu ce se va intampla dupa ce demisionez…
    Multumesc pt articol. Ca de obicei – foarte bun.

  19. Hei, foarte bine Daniel! Trăiesc starea de platou, am comunicat.o deja, mie și celor direct interesați.. :-). Solutia în cazul meu vine din preocuparea și dedicarea timpului personal în direcția unui domeniu nou, la care îmi sta capul de mai multă vreme. Și făcând toate ceste căutări, găsesc ușor și calea de ieșire din starea de platou….

  20. Fain articol . Felicitari ,Daniel ! Eu am a tranversat o astfel de perioada de la sf anulului inceput anului incoace …prima atitudine a fost sa muncesc mai mult , insa m.a bagat mai mult in starea aceea de stress , presiune si ceata interioara …ma simtea comfuza si blocata … ce ma ajutat foarte mult e observarea si acceptarea situatiei simteam ca atunci cand accept starile isi pierdeau intensitatea , un alt lucru am simtit si inca simt nevoia sa petrec cat mai mult timp sigura, sa ma odihnesc sa fiu atenta la ce se petrece in jur si sa nu ma opun, si inca ceva am vorbit despre starile mele cu prietenii si le.am cerut ajutorul …am vorbit insa cu prieteni spirituali … i.am rugat sa.mi fie alaturi pt k simteam ca ceva nu e bine , s.au rugat si mi.au reamintit ce om frumos sunt 🙂 Cam asta este povestea 🙂
    Aaa…am omis ceva : am realizat ca durea ff tare acele stari cand eu p8ur si simplu ma agatam de ele si le dadeam atentie …intr.o zi m.am surprins spunand „Asa,si?”- ceea ce inseamna ca am lasat garda jos si am inceput acceptarea 🙂 Doamne ce eliberator a fost .
    Mult succes in continuare 🙂

  21. Sal.
    Bun articolul.
    Am reusit sa iedentific cauza stari mele platou.
    Eu am reusit sa depasesc starea citind unele articole dintr-un program in care ma-m inscris si cateva paragrafe citite intro carte cumparata la intamplare.
    Merci si la mai multe.

  22. Salut Daniel, uite vreau sa-ti prezint cum trec eu printr-o stare de platou. Dansez si dansul e vocatia mea insa acest „sport” ( singurul sport care face legatura intre fizic, psihic si suflet ) ma aduce frecvent in situatia de blocaj. La inceput am fost speriat nu stiam cum sa reactionez, ce sa fac, pentru ca ma repetam, nu creeam nimic nou, ma plafonam si nu aveam apoi nici un chef sa mai dansez. In timp am realizat ca acele blocaje pot fi sparte usor daca particip la workshopuri de dans, concursuri sau dupa ce calatoresc. Nu stiu cum se intampla acest procedeu dar functioneaza. Mai am o intamplare cu un blocaj mare care l-am avut acum vreo 4-5 luni cand s-a despartit iubita mea de mine totul a fost groaznic sufeream foarte mult insa …miracol vocatia mea dansul, Pera, Taher , colegii mei de trupa,excursiile cat si concursurile la care am participat m-au adus ca in ziua de azi sa am un potential mult mai mare, sa ma simt mult mai puternic si sa simt ca viata e defapt o evolutie continua.

    Sfatul meu pentru restu este sa lupti mereu si sa nu dai inapoi !

    Numai bine 🙂

  23. De cele mai multe ori cand ma aflu intr-o stare de platou, caut sa ma detasez de toata implicarea aceea emotionala si cum ai spus si tu „sa trag frana”. Caut sa fac activitati relaxante, sa ma bucur de viata si stiu ca intr-un final va trece si asta. Multumesc!

  24. Ultima data cand am fost intr-o stare de platou a fost din toamna lui 2013 pana in toamna lui 2014. Mai bine de un an. Facusem in mod experimental o schimbare de domeniu de activitate in toamna lui 2012 si abia in vara lui 2013 mi-a devenit destul de clar ca locul meu nu e acolo.
    Avand in trecutul meu mai multe schimbari profesionale, desi in acelasi domeniu, eram destul de preocupat de a intelege cat mai bine care este schimbarea potrivita pentru mine si care este drumul meu. Au urmat cateva luni de introspectie si mi-am dat seama sub cate/care forme imi lipsea domeniul in care profesasem mai bine de 5 ani, pentru care ma pregatisem in liceu/facultate si pe care il parasisem.
    In aceasta perioada mi s-au cristalizat mult mai bine in minte lucurile de care chiar am nevoie in parcursul meu profesional si lucrurile pentru care imi pot asuma sa muncesc pentru o perioada indelungata de timp.

    Mi-am fixat in minte ce vreau de la mine, un plan orientativ, pe termen lung, si ce rol va avea urmatoarea schimbare in aceasta ecuatie. Planul si schimbarea trebuiau sa fie cat se poate de bine aliniate. Am ales sa prioritizez invatarea si calitatea oamenilor pe care ii am in preajma in defavoarea unor cresteri salariale pe care le puteam obtine prin mutarea la alte companii.
    La cateva luni dupa ce am luat decizia sa incerc o mutare interna pe o alta pozitie am cunoscut un om de foarte mare calitate si am stiut ca vreau sa ajung la el in echipa.
    Totusi, pana sa se alinieze astrele perfect a durat cam 10 luni, perioada in care era greu sa performaz pe o pozitie din care vroiam sa plec si am avut in mai multe randuri indoieli ca merita sa mai astept. Acesta a fost platoul.

    Astazi cred ca sunt in cel mai potrivit loc pentru nevoile mele actuale de invatare si ma bucur ca am avut rabdare. Echipa in care am ajuns nu este cea in care mi-am dorit initial, dar am avut sansa sa am si aici langa mine oameni de mare calibru.

    In anumite privinte simt ca am avut noroc. Totusi, faptul ca am obtinut ceea ce vroiam dupa anumite esecuri de a ma califica pe pozitia respectiva si dupa atata asteptare ma face sa simt ca parte din noroc mi l-am si castigat.

    Elemente care m-au ajutat sa imi gasesc rabdarea de care am avut nevoie:
    – faptul ca aveam un plan, stiam foarte bine unde se incadreaza aceasta asteptare si care e miza ei(puteam sti mult mai multe despre schimbarea pe care urmeaza sa o fac fiind in aceeasi companie si puteam astfel sa diminuez riscul asociat).
    – m-a motivat gasirea unor modele, potentiali mentori si dorinta mare de a avea sansa sa ii am alaturi.
    – faptul ca m-am apucat in timpul liber sa muncesc in directia in care am decis ca urmeaza sa fac tranzitia a mai amortizat din sentimentul inutilitatii dat de faptul ca munceam intr-o zona nealiniata cu obiectivele mele pe termen lung.
    – aveam sprijinul moral al celor apropiati.
    – stiam ca daca am nevoie pot apela la consiliere psihologica. Nu am ajuns in punctul in care sa o fac, desi poate si-ar fi gasit, totusi, utilitatea.

    Daniel, de fiecare daca cand revin la tine pe blog, desi o fac rar, ma bucura si gasesc util sa te citesc.
    Multumesc.

  25. Starea asta de platou e foarte interesanta. La mine e aproape sinusoidala, daca ar fi s-o pun grafic.
    Meditez, invat, actionez, evoluez, ating un apogeu de calitate a vietii si a perceptiilor, I’m on top of the world… dupa care urmeaza crash-ul, un burnout total in care aproape totul se duce dracului, si energie, si sanatate, si relatii, si bani, tot.
    Si de fiecare data rafinez ceva la drumul pe care ma aflu, si deobicei e o schimbare interioara mica dar importanta care in exterior se reflecta foarte dramatic. Ah, rahat.