Cele 6 etape pana la excelenta si dincolo de ea

7 Noi

„Cel care nu stie si nu stie ca nu stie, este un prost. Evita-l!”
(proverb arab)

Articolul asta este despre obiective, rezultate, actiune si focusare.

Imi aduc aminte o perioada in care nu stiam si voiam sa invat. Eram in foame de rezultate si vanam oameni care stiu ce fac. Parca nimic nu mai conta, decat sa ii ascult. Sa ii scot la o cafea, sa vorbesc cu ei la telefon, sa ii intreb ce au facut ca sa ajunga unde sunt in acel moment.

O mare greseala pe care o facem la nivel de actiune este ca ne comparam cu cei mai buni din domeniu si cu ce fac ei ACUM, nu cu ce au facut ca sa ajunga in acel loc.

Cautam sa ii modelam, nu ne iese (pentru ca le copiem actiunile DE ACUM si ies strambe, proaste) si ne demoralizam.

Vanatoarea de mentori este probabil cea mai banoasa actiune pe care poti sa o dezvolti. Daca nu ai experienta, sa faci de capul tau este o crima. Daca te aliezi cu oameni care nu stiu nici ei, este contraproductiv si mai mult te impotmoleste decat sa te ajute. Iti trebuie o persoana cu capul pe umeri, care a obtinut deja rezultatele pe care tu le vrei.

Trebuie sa il tragi de maneca si sa il intrebi: „Nene, ce fac acum? Tu ce ai facut cand ai fost ca mine? Tu ce ai face in locul meu?”

Exista cateva etape ale evolutiei spre excelenta, in orice domeniu ai fi. Singura constanta la care te raportezi pe toate cele 6 etape este REZULTATUL pe care il ai in domeniul tau. Nu vorbesc nicio clipa de informatie doar ca si teorie, ci ca si teorie aplicata, cu rezultate.

1 – Etapa acumularii (Stii ca nu stii si vrei sa inveti)

Este perioada cand asimilezi foarte multa informatie, cand te simti deseori depasit, cand cauti niste repere ca sa ai de ce sa te legi.

Studiezi mult, cauti oameni care au rezultate, ii asculti cu sufletul la gura. Incerci sa pui in practica, dar nu stii de unde sa apuci.

2 – Etapa „granitelor” (Incepi sa controlezi informatia)

Ca sa poti evolua, ai nevoie sa stii ca informatia poate fi asimilata. De aceea pui granite, iti setezi reguli, o filozofie primara.

Incepi sa ai rezultate si capeti incredere in tine. Stabilizezi procesul pe ce stii si repeti de mai multe ori pana rezultatele devin constante.

3 – Etapa arogantei (Incepi sa te crezi bun)

Este perioada cand vezi o competitie cu toti din jur si simti o nevoie accentuata sa dovedesti ce poti. Exista doua realitati inspre care iti demonstrezi „aroganta”:
*realitatea exterioara, cand dai sfaturi in dreapta si in stanga si declari cat de bun esti
*realitatea interioara, cand esti constient de valoarea ta si crezi ca nu ai competitie

Aceasta este pozitia in care te intareste ca si rezultate, pentru ca ai multe conflicte cu cei care vor sa te „faca”. Exista insa perioade cand nu poti sa dovedesti ceea ce sustii verbal si discrepanta iti provoaca probleme (depresii). Vrei sa fii cel mai bun si te enerveaza cand cineva nu iti ofera ‘respectul’ cuvenit.

Vrei sa faci dovada cunostintelor si a rezultatelor tale, asa ca vorbesti foarte mult despre asta. In orice mediu cu putinta.

Stii exact ce poti si cat stii, controlezi informatia foarte bine.

4 – Etapa constientizarii (Terenul „limitat”)

De obicei etapa asta vine dupa un esec brutal sau cand rezultatele devin cu mult mai mici decat ceea ce sustii tu verbal. Se mai intampla sa treci in etapa a 4-a cand dai de o persoana care are rezultate si mai mari decat tine, rezultate la care nu poti aspira momentan.

Iti dai seama ca ceea ce stii este totusi limitat, ca trebuie sa deschizi „granitele” initiale si sa acumulezi chiar si mai mult. Este o perioada foarte grea, pentru ca te intoarce la baza, cand trebuie sa fii incepator si sa cauti iar mentori.

Este perioada testarilor timide, dincolo de cunostintele initiale. Este o perioada de frustrare interioara, pentru ca trebuie sa darami zidurile pe care tu le-ai ridicat, sa incalci regulile pe care tu le-ai setat ca sa poti merge mai departe.

5 – Etapa maturizarii (sau a excelentei)

Este perioada cand ai eliminat granitele care la inceput te-au ajutat sa avansezi. Esti stapan pe domeniul tau, dar te inspaimanta nu ce stii, ci faptul ca iti dai seama CA SUNT MULTE LUCRURI PE CARE NU LE STII.

De asemenea este perioada cand aroganta dispare cel putin fata de realitatea interioara. Iti dai seama ca daca esti arogant nu poti accepta ca terenul pe care il ai NU ARE LIMITE. Regulat te intorci la o stare de smerenie (sau umilinta ca si termen in opozitie cu aroganta) ca sa poti sa fii din nou explorator.

Aroganta profesionala ramane pe realitatea exterioara, inca mai simti nevoia sa demonstrezi si sa vorbesti despre ceea ce faci si cat de bun esti. Doar ca acum o faci mai rar.

Cauti sa ai rezultate dincolo de perceptia imediata. Cauti in continuare mentori si esti infricosat de ideea ca nu o sa ii mai gasesti la un moment dat.

6 – Etapa maiestriei.

Egoul a disparut aproape complet. Realitate interioara sau exterioara, ai eliminat aroganta, pentru ca te tine pe loc. Esti smerit si in continua acumulare. Tu esti actiunea! Te-ai obisnuit cu ideea ca nu o sa ai niciodata o harta completa, dar smerenia te ajuta sa imbini teritoriile cunoscute cu cele care nu exista.

Te folosesti de intuitie, pentru ca teritoriul acum este unul mistic, se imbina realitatea cu fantezia.

Mai mult de atat, tu esti unealta vocatiei tale. Rezultatele pe care le obtii sunt dincolo de persoana ta si esti bucuros sa faci descoperiri continuu, pe care sa le oferi celorlalti. Traiesti pentru ce faci si esti aproape de fericirea suprema.

Esti artistul complet. Nu mai ai nevoi de mentori, pentru ca tot ceea ce se intampla in exteriorul si in interiorul tau este o forma de mentorat.

==

Fiecare trecere de la o etapa la alta este mai grea, trecerea care dureaza cel mai mult fiind cea de la etapa a 5-a la a 6-a.

Pentru o evolutie completa, in functie de persoana, putem discuta chiar de zeci de ani de zile. De asemenea, nu este obligatoriu sa ajungi in etapa finala. Dimpotriva, cei mai multi se opresc pe parcurs, pentru ca renuntarea la ego este de fapt cel mai greu test pe care poti sa il dai. Cateodata preferi sa ramai limitat, dar cu egoul intact si gata sa arati cat de smecher esti.. decat sa evoluezi doar de dragul evolutiei si al rezultatelor pe care le obtii.

Cei mai multi oameni se gasesc in primele 3 etape. Cei din etapa a 3-a sunt si cei mai vizibili si care fac cea mai mare galagie.

Vorba unui prieten, care imi spunea ca la o conferinta de specialitate iti dai seama de cine a atins excelenta in functie de comportamentul pe care il are in prezenta fluxului de informatie.

Cand toti se lauda cu ce stiu tocmai pentru ca au limita in ce stiu, cei care tac din gura si nu intra in controverse de obicei sunt cei care stiu ca exista MULT MAI MULT de atat.

Cam atat despre excelenta astazi, sunt curios la ce etapa esti in domeniul in care tu vrei rezultate. Nu uita ca rezultatele in sine sunt cele care determina etapa unde esti, pe langa perceptia ta despre ceea ce stii in domeniul respectiv.

Inca o data, la ce nivel esti tu?

Daniel Zarnescu

 

 

 

 

 

PS: daca vrei informatii despre cum sa pornesti in propria ta afacere, completeaza chestionarul de AICI



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

33 thoughts on “Cele 6 etape pana la excelenta si dincolo de ea

  1. Daca ti-am spune ca am trecut de cele sase etape iar cand am trecut de ele, am realizat ca de fapt ceea ce ne dorim nu este ce facem in momentul respectiv si datorita faptului ca am trecut prin cele 6 etape am reusit sa inchidem un capitol in viata noastra si sa deschidem altu? Nu ai considera ca nu stim ce este smerenia? Ca nu am renuntat de fapt la ego? Ca in continuare cautam sa ne laudam cu munca/calitatile/obiectivele noastre indeplinite?
    Daca intr-adevar am trecut prin toate as raspunde ca sunt inca la inceput, la prima.
    Daca nu am trecut inca prin toate ti-as spune ca sunt aproape de 5/6 si aici va vorbi ego-ul pentru noi.

    Deci Daniel cum sa facem? Sa-ti spunem sau nu adevarul?

    • este destul de simplu.. daca o spui ca sa te lauzi sau o spui ca sa te simti tu bine.. este pentru ego, deci esti 3.

      Daca ti-o spui tie, ca sa stii cam pe unde esti, atunci ai dreptate.

      La 5 este rar, pentru ca vorbim de excelenta, de top, de varfuri, de oameni care au rezultate in domenii diferite. De 1% din cei care sunt in top ca si rezultate, poate. De cei care controleaza starea de flux pe domeniul lor. La care inspiratia nu vine din exterior, ci din interior.

      6-le este foarte rar. La 6 nu prea vorbim de „domeniu care nu ne e potrivit”. De asemenea cineva la nivelul 6 poate schimba nivelul si sa ramana performant, pentru ca stapaneste procesul. Vorbim de procente sub 0.1% din cei din top. De cei la care doar te uiti si iti dai seama de puterea lor mentala, cine sunt si de ce sunt capabili. Fara sa mai fie vorba sa deschida gura.

  2. foarte motivant articol , mai motivant ca ”prietenii” din jur ..care vor rezultate imediat , altfel esti un looser, unul care stie mai mult teorie decat practica 😀 prima etapa e un stadiu din ‘fereasta lui Johari ‘ 😛 si felicitari pentru site-ul tau ! fiecare articol ma motiveaza si mai tare sa merg mai departe! o zi placuta! 🙂

  3. Roata vietii. Depinde de domeniu. In unele domenii sunt la niveluri mai bune, dupa destui ani, iar in altele mai am de invatat.
    Dar, in aria vietii in care vreau acum sa am rezultate, cea pe care am inceput acum sa ma concentrez, si anume libertate financiara, trebuie sa recunosc ca sunt la nivelul 1. Caut informatie cat mai multa. Si abia am inceput sa vad mici rezultate, si sa incep sa imi fac o oarecare strategie. Deci poate si un inceput de nivel 2.

  4. Eu sunt undeva intre 4 si 5 cred, chiar daca in anumite trasaturi in cea ce priveste starea 3, la lumea interioara, cred ca sunt foarte bun si din cand in cand mai privesc mediul intr-un mod „competitiv” sa zicem, dar asta se intampla tot mai rar din fericire si e muuult mai bine din toate punctele de vedere… 🙂 Cred ca sunt pe final de 4 inceput de 5, undeva in zona aia, nu vreau sa ma avant prea tare cu estimarile, inca mai am de munca pana sa ma consider 5 cu pedigree… :))) desi eu aspir spre zona de 10, dar ma rog.. :))))

  5. foarte bun articolul, o chestiune de care m-am lovit acum 3-4 ani era ca eram foarte pasionat in domeniul in care lucram(sunet, jocuri de lumini, cluburi), dar incompatibil ca si caracter cu oamenii care activeaza in acel domeniu, au urmat ani buni de depresii, iubesc din tot sufletul si acum acel domeniu, sunt constient ca nu e loc de intoarcere, si acum un an am vazut la un prieten ca el se descurca putin mai bine ca mine, el lucreaza in domeniul IT hardware si software, in primavare sa nascut copilul meu http://www.laptopurisibiu.ro am dat sute de telefoane, emailuri la firme mici si corporatii in tara pentru a ma primi in practica sa invat procesul de executie a operatiunilor pe care trebuie eu sa le realizez, aproape toti m-au respins, dar s-au gasit acei 2-3 care si-au facut „mila” de mine si mi-au aratat ce vroiam eu, au fost care mi-au bagat pe gat utilaje cu care ei s-au tepit, am dat mai bine de 1000E aiurea pe scule ne performante, in momentul de fata copiez o scula care valoreaza 20.000E, incep sa am rezultate am zile in care castig mai mult de salariul unui angajat, merg pe strada si rad singur; cat despre prietenul meu ma uit la el cu mila, a ramas la nivelul de acum un an, incerc sa trag de el, simt ca imi mananca energia, e ca un paravan in ufata uraganului cu care vin eu, ii sunt profund recunoscator, omu a avut o rabdare de aur cu mine, avem sute de ore de convorbiri telefonice si face to face, vreau sa imi deschid un sediu public, nu mai pot lucra de casa, fluxul e prea mare, din pacate pentru el se apropie momentul in care trebuie sa ne despartim, nu pot sa imi iau un colaborator sau angajat care se trezeste la ora 10-11

  6. Salut Daniel!
    Multumesc mult pentru articol caci mi-a deschis ochii in multe privinte. Acum ca am citit ce ai scris in articol pot spune ca sunt in etapa a I a deoarece citesc ce apuc in domeniul vocatiei si caut carti in toate partile. Totusi uneori sunt arogant (cel putin in exterior) in sensul ca ma apuc sa dau sfaturi peste tot desi sunt constient ca stiu atat de putin fata de ceea ce reprezinta domeniul vocatiei mele in totalitatea lui.

  7. Interesant articol, personal cred ca ma aflu in etapa a 4-a. Desi abia acum am aflat despre aceste etape, instinctiv, de ceva timp am constientizat ca am nevoie de un mentor, dar era nevoie de cineva special, diferit, cineva din domeniul complementar cunoasterii mele.
    Asa ca atunci cand v-am descoperit, am stiut sigur ca voi sunteti cei de care am nevoie pentru a reusi sa-mi continui pasiunea.

  8. Cobor in matricea mea cand am nevoie sa-mi pun intrebarile potrivite. Intrebarea e cheia, nu raspunsul. Intrebarea cuprinde in ea si raspunsul si stiu ca e bine atunci cand privesc cu inima, acolo nu exista ajustari, complicitati, dedublari. Acolo sant eu, cu mine si in mine.
    Habar nu am in ce stadiu sant, de asta sant inca aici si, sigur, nu o sa imi spuna cineva in viata asta nimic despre mine, ma descopar si redescopar, in fiecare zi, permit sufletului meu sa caute in lumina raspunsurile si-i cer doar un singur lucru, sa nu indrazneasca sa spuna vreodata ca a atins vreun stadiu. Doar sa caute.

  9. Foarte interesant articolul si exercitiul de autoanaliza pe care ni-l propui! Foarte curios ca eu la tradus am… evoluat si evoluez, am luat-o in freza urat de tot cand „m-a picat o baba” la un examen – doamna aceea mai incurca si numele autorilor din care tradusesem eu pentru acel examen – asa ca ma simteam un geniu neinteles judecat de-o persoana inculta, vai ce speciala eram eu, si ce victima! La tradus, da, evoluez: ma vad acum intre etapele 4 si 5. La scris parca nu am evoluat niciodata: scriu de la 35 de ani ( de zece ani ) si niciodata nu prea am avut ego – rareori cate o pornire de nesiguranta sau cate un puseu de orgoliu de alta natura ( nu auctorial ) – intotdeauna m-am simtit inspirata „din afara fiintei mele” si responsabila pentru inspiratia pe care o „purtam” catre altii, cand imi dadeam seama ca nu sunt un transmitator extrem de fidel sau de puternic nu ma invinovateam, ma bucuram mai mereu de actul creatiei ca un copil… Ma bucuram pentru oameni mai talentati ca mine, pentru ce le iese lor, ma bucuram si cand aveam cinstea sa traduc unul din ei. Eram in stare – desi cred ca toti prietenii ma considera o timida – sa raspund calm si asertiv la o critica rau-voitoare. ( Asta se citeste fara gres in limbajul trupului comentatorului. Sau in punctuatie, daca mesajul aceluia e scris. ) Poate daca m-ar hipnotiza cineva as putea reconstitui o „evolutie” a mea ca – pauza – condeier, dar ma indoiesc ca am avut una. E ca si cum intotdeauna as fi fost condeier prin definitie si abia la 35 de ani as fi stiut ca asta sunt.

  10. Din pacate la etapa 3.Macar acum vad mai clar unde ma aflu…si observ acelasi tipar pe care il repect din pacate totdeauna.Orice as face ma opresc la etapa 3.

  11. E vorba de filmul „THE SHIFT” avandu-l ca protagonist pe scriitorul Wayne Dyer.E o combinatie intre film artistic si documentar, filmul exemplifica subiecte precum ego si suflet, puterea de a ceda controlul si a curge prin viata si puncteaza, pe tot parcursul lui, ce se poate intampla in viata noastra atunci cand suntem pregatiti sa facem “schimbarea”: incepem sa realizam ca nu suntem aici ca sa fortam viata, ca sa facem o lupta din ea mereu, ci pentru a ne bucura si pentru a trai in pace.

    Il gasiti pe net..si-l gasesc perfect pentru a intelege mai bine etapa a 5 -a si a 6-a ca pe restul majoritatea le-am experimentat intr-o forma sau alta.

  12. Salut Daniel!Ce as putea sa spun ,eu zic ca sunt la prima s-au la a doua nu-mi place sa ma laud si poate si din cauza asta nu progresez!In meseria mea sunt constient ca nu exista ceva stabil pentru care sa spun ca cunosc tot,totul e in continua schimbare,si noutati care apar pe piata instalatiilor asa ca nu stiu!!!La ce nivel sunt,sa spun o minciuna,sa ma laud,nu pot !!!!In orice caz imi plac articolele tale,si poate ma poti ajuta sa-mi cunosc eu-l si paisunea cu care sa pot cistiga bani din internet!

  13. Si cartile iti pot fi mentor? Sa zicem ca ai o credinta puternica. Si crezi, crezi, nu faci cercetari, doar observi, SI UNIVERSUL TE TESTEAZA. Si te testeaza,testeaza…..stres, presiune. Habar nu ai ce se intampla cu tine, dar credinta e acolo, indoiala nu are nicio sansa. Numai cu efort ajungi la tot ce este de valoare. Dar e greu, foarte greu. Si ajungi la maiestrie,adevarat. Si ajungi la un fel de fericire….

    • Mentori iti sun autorii lor sau personajele din cartile respective. Cartile sunt doar niste unelte, niste canale de comunicare care exprima o filozofie, o mentalitate.

      Doar ca este o mentalitate a cuiva. Acel cineva din spatele mentalitatii respective iti devine mentor (cu sau fara stirea lui).

  14. Buna din nou! si eu cred, ca-n cel mai fericit caz, am ajuns in etapa a 4-a. Unde am dat de un blocaj: frustare, neputinta, sentimentul ca nu mai stiu nimic si ca trebuie s-o iau de la capat. Caut mentori si instrumente. Observ ca si cititorii anteriori sunt, in majoritate, tot pe acolo? cum depasim nivelul asta? Multumesc!