Cele 4 limbaje ale influentarii oamenilor

1 Apr

Te-ai intrebat vreodata de ce unele articole sau unele pasaje din carti te atrag incredibil de mult, pe cand altele, desi valoroase, au o nota de respingere si te forteaza , sa sari peste ele, sa nu le asimilezi?

In domeniul meu trebuie sa fiu tot timpul cu un pas in fata celorlalti, sa fiu informat si, foarte important pentru mine, sa testez incontinuu informatia primita.

Cu toate astea nu intelegeam succesul anumitor carti care, pentru mine, nu spuneau nimic concret. Mii, zeci de mii, milioane de oameni ma contraziceau si spuneau ca acele carti le-au schimbat viata.

Mai tarziu am inceput sa percep o anumita diferenta intre acele pasaje.. sau „canale”.

Vorbim de 4 mari intrebari la care raspundem, atunci cand vrem sa facem un lucru, cand vrem sa actionam:

Spuneam la un moment dat ca atragem oameni asemanatori noua, ca si limbaj, ca si imagine, ca si cine suntem.

Bineinteles ca nu functionezi exclusiv doar pe un limbaj, insa majoritatea dintre noi are un limbaj principal pe care comunica si un limbaj secundar, care ii da o libertate de miscare mai mare.

Continuam cu explicatiile, in concret:

1) Limbajul „De ce?”

Este primul limbaj, motivational, cel mai emotional dintre toate. Imagineaza-ti limbajul pe care il fac oamenii de vanzari sau oamenii care inspira excesiv pe cei din jur.

Vorbesc despre motivele pentru care fac lucruri, despre ceea ce ii mana, despre motivele pentru care pornesc la drum. Este un limbaj razboinic, care te pune pe picioare si iti da impulsul de a actiona.

Este un limbaj, repet, emotional, folosit de multe ori de persoanele care misca masele. Nu ofera neaparat ceva concret, dar la nivel emotional ofera omului exact motivul pentru care s-ar apuca de treaba.

2) Limbajul „Ce este?”

Acest limbaj este unul rece, calculat, care explica la nivel informational definitiile a ceea ce se intampla un jur. Limbajul este unul de aglomerare de definitii.

Sunt oameni care vor sa acumuleze informatie, sa stie cat mai multa, dintr-un domeniu sau mai multe. Sunt acei oameni care stiu sa dea o definitie, care sunt burete de informatii, care acumuleaza informatie pentru a o da mai departe, de multe ori la fel de tehnic precum au preluat-o.

Ei se simt bine cand au informatia. Ai intalnit vreodata vreun om cu o cultura atat de mare incat ti-ar fi dat raspuns aproape la orice intrebare posibila? Acel om functioneaza pe limbajul „Ce este?”

De multe ori nici macar nu e nevoie sa fie vreun mare erudit, ci doar o persoana care acumuleaza informatii de genul raspunsurilor la concursuri „Cum ajungi miliardar?”.

3) Limbajul „Cum sa?”

Limbajul „Cum sa?” este limbajul oamenilor care au nevoie sa stie cum functioneaza lucrurile din jur, care au nevoie de pasi ca sa puna in practica. Sunt mesterii sistemelor care sa aduca rezultate. Limbajul „Cum sa” este un limbaj „micro”, la nivel de zoom-in pe un proces anume.

De obicei identifici rapid un astfel de limbaj, cand fiecare pas este descris cu lux de amanunte si iti este explicat cap-coada, pana la rezultat.

Este un limbaj al „mecanicilor”, ca sa zic asa. Sau un limbaj mecanic, depinde cum vrei sa percepi acest limbaj. Este un limbaj bazat pe detaliu, experimentare si rezultat.

4) Limbajul „Cum ar fi daca?”

Acest limbaj este poate cel mai greu de explicat, este al antreprenorilor care vor sa stie de la nivel macro sistemul. Acestor oameni nu le vorbesti neaparat la nivel emotional, nu le dai informatia rece si nici sistemul efectiv.. ci inteleg cel mai bine viziunea, sistemul integrat. Este un limbaj la nivel de zoom-out.

Este cel mai complex limbaj, pentru ca le imbina pe cele 3, fara sa exceleze pe celelalte neaparat. Este imaginea unui om care vede de sus si caruia trebuie sa ii explici viziunea si filozofia pentru a-l face sa porneasca la drum.

Atentie! Se confunda foarte des cu primul limbaj, dar primul limbaj, „De ce?”, este limbajul emotional si personal pentru care ai lua o decizie de actiune. Acest limbaj este mai putin emotional si iti ofera de obicei tabloul intreg si tot mecanismul.

Daca ar fi sa discutam de un joc pe care sa il joci:
– in primul limbaj, ti-as spune de ce trebuie sa joci acest joc si cat de misto o sa fie, ce o sa obtii etc
– in al doilea limbaj, ti-as explica ce reprezinta jocul in sine si ce contine
– in al treilea limbaj, ti-as spune cum sa il joci efectiv, ca sa ai rezultate.
– in al patrulea limbaj ti-as explica jocul vazut in ansambu, regulile, implicatiile si beneficiile (fara implicatie emotionala efectiva).

Limbajul meu principal, de exemplu, este cel al antreprenorului. Nu spun asta ca sa ma flatez, ci este o realitate. Fiecare lucru care se intampla in jur eu incerc sa il explic ca si sistem, la nivel macro. Este modul meu de gandire si de conversatie principal.

Mult timp am crezut ca am nevoie de primul limbaj ca sa ma pun in miscare, dar ramaneam placid la indemnurile emotionale.. De multe ori am impresia ca sunt asociat cu Pera de o viata, de exemplu, pentru modul prin care imi da ‘viziunea’. Este maestru al limbajului”De ce?”, insa nu prin acest limbaj ma cucerea si ma implica in proiecte. Dimpotriva, ramaneam placid la indemnurile lui pana cand, din intamplare, aducea atingere limbajului „Cum ar fi daca?”.

Abia atunci porneam morisca, ma puneam pe treaba si aduceam rezultate..

Ca sa pot sa integrez acest limbaj foarte bine, mi-am dezvoltat un al doilea limbaj secundar, si anume „Cum sa”. In felul asta ii pot da o valoare mai mare primului limbaj.

In timp insa am invatat ca daca vrei sa comunici mai bine cu o persoana, trebuie sa vezi care este limbajul principal si sa vorbesti pe el.

De asemenea, daca vrei sa vorbesti cu un grup de oameni, ca sa te intelegi cu toti, trebuie sa vorbesti PE TOATE LIMBAJELE.

De aici pana la capacitatea de a putea transmite un mesaj pe orice subiect pe structura mentionata de mine este doar un pas.
De ce -> Ce este? -> Cum sa? -> Cum ar fi daca?

Daniel Zarnescu

PS – prima oara am auzit de cele 4 limbaje ale influentarii oamenilor la Eric Bernie, parintele Analizei Tranzactionale. Daca vreti sa il cititi, il recomand, e genial. O adaptare faina am vazut inclusiv la Eben Pagan, care a descoperit in aceste limbaje un mod extraordinar de a scrie articole. In cele 4 limbaje eu, personal, vad o metoda incredibila de a motiva pe cei din jur, odata ce ajungi sa ii cunosti.
PPS – De curiozitate, care e limbajul tau principal? Ai reusit sa il identifici?



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

20 thoughts on “Cele 4 limbaje ale influentarii oamenilor

  1. Cred că în ultima vreme am început să mă folosesc de cum ar fi dacă, sau cum ar fi să ….
    Dar cred că fiecare este o îmbinare a celor 4 limbaje, la fel cum este și cu profilul psihologic. Însă unul este puțin predominant.
    PS: După ce am terminat articolul mi-a sunat în cap … Cum ar fi dacă m-aș folosi mai des de ¨de ce¨?;))

  2. La mine limbajul principal e „Ce este?” . Dar citind tot articolul mi-am dat seama ca in ultimul timp am inceput sa-mi dezvolt limbajul „Cum ar fi daca?” . Ciudat nu?

  3. Cred ca folosesc preponderent 2 limbaje: „de ce” si „cum ar fi daca” … imi place sa am viziunea de ansamblu si imi gandesc intotdeauna actiunile privind in viitor (macar urmatorul pas).
    Acest articol mi-a dat ocazia sa constientizez ca am de lucrat la limbajul „cum sa” pentru a avea rezultate…

  4. Salut Daniel!
    Foarte interesant articolul.
    Mi-ai dat raspunsul la o intrebare pe care mi-am pus-o ieri toata ziua.
    Cand te concetrezi pe o anumita problema primesti raspunsurile de unde nu te gandesti.
    Iti multumesc!!!!
    P.S. Este extraordinar : DE CE?
    Lumea are nevoie de motivare, chiar daca nu-si dau seama. Au nevoie de ceva care sa-i faca sa mearga mai departe, sa-i scoata din starea de zombi si sa-si asume riscuri.

  5. Daniel,
    Citind articolul tau, am inteles ca reactionez la limbajul ” De ce?” al celorlalti, folosesc limbajul „Ce este?” cand transmit informatii, acumulez informatii cu predilectie din carti scrise in limbajul „Cum ar fi daca?” si imi lipseste, se pare, limbajul „Cum sa?”.
    Constat acum, constientizand aceste lucruri, ca nu este o combinatie prea buna, atata vreme cat limbajul „Cum sa?” este limbajul actiunii.
    De altfel am avut revelatia si fascinatia sa cunosc o persoana foarte eficienta in ceea ce face, care castiga destui bani (mai bine zis lire), cu toate ca si limba romana o stie doar la nivel conversational, ce sa mai zic de engleza. Am inteles o lectie dura: poti sa ai putine informatii si sa obtii maximum cu ele si poti sa ai capul plin de informatii si sa nu-ti folosesca pentru ca nu le pui in practica.

  6. Limbajul meu principal este cel emotional. Clasicul „De ce?” Totusi ma afisez deobicei ca fiind rece si informational(al doilea limbaj), tind sa fiu pe al 4-lea limbaj mai nou si cand vreau sa pun ceva in practica sunt setat pe al 3-lea limbaj.

    Sunt destul de activate toate la mine insa din pacate cel mai activat este cel emotional. Spun din pacate, deoarece dupa parerea mea acesta este un limbaj pe care nu as fi vrut sa-l am ca principal. Cei care il au ii inteleg mai usor pe cei din jur, iubesc oamenii(cum ai spus tu), insa eu nu simt ca ii iubesc. Mai degraba din contra. De multe ori sunt dezgustat de lumea asta de c****t in care traim. Si totusi, ma simt aiurea dupa ce intru si in cel mai mic conflict cu oricine. Sunt sensibil si sincer oamenii nu merita sa-i iubesc si sa le ofer ce pot mai mult.

    Fiindca nu merita! I’ve been there, done that! Fuck’em!! Majoritatea sunt niste lighioane, mediocrii, foarte multi m-au dezamagit, mi-au intors spatele etc.

    Si in cea mai mare proportie nu ma baga in seama. Daca nu esti cu adevarat cineva nimeni nu da 2 bani pe tine. Si atunci 99% sunt doar pe interes. Asta fiindca este o lume rece, proasta, nebuna si aiurea in cea mai mare parte. Nu zic de toti! Insa cu cateva flori nu se face primvara… si vara nici atat!

    In lumea asta nu prea conteaza cum esti, sau ca stii sa-i intelegi pe ceilalti etc. Esti bun doar atunci… ca dupaia esti auxiliar…ca sa zic asa.

    In lumea asta conteaza mai mult ce faci! Mai ales cand vine vorba de bani… o, da!
    Practic eu imi refuz natura proprie… aceea de a fi emotional…si duc niste lupte grele cu mine insumi. Foarte grele…. si pana la urma chiar nu stiu WHAT IS ALL ABOUT?… care sa aibe legatura cu mine.

    Ce sa fac? Sa-mi accept natura si sa fiu ceea ce nu vreau sa fiu? Sa nu ma mai uit la altii?! This I cannot do! Poate voi gasi candva solutia :-j Nu stiu…

    Am dezvoltat de-alungul catorva ani o gramada de frustrari forte si niste complexe de inferioritate, pe langa asta. Si iti spun sincer, ca recunosc ca o parte a fost si vina mea. Dar ce este mai aiurea, e ca acea parte este intr-o masura mai mica. Nu pot sa fiu responsabil pt tot ce mi se intampla. Altfel as fi zeu si mi-as controla singur viata 100% 🙂

    E aiurea sa-ti pese de oameni si ei sa nu dea 2 bani pe tine! Sa rada de tine, sa te ia la misto-uri rautacioase, eventual sa te si umileasca etc. Ma pis pe ei sincer! De ceva vreme totusi n-am mai avut niciun fel de resentiment fata de nimeni, nu am avut conflicte. De mai multa vreme defapt.

    Dar cum inca sunt cu mainile legate si nu pot avea o viata a mea(e pur si simplu monotona si incerc sa fac tot ce pot sa nu mai fie asa…poate peste cateva luni nu va mai fi asa – imi pun la cale un viitor mai bun de ceva vreme) sunt inca bantuit de trecut. De toate intamplarile penibile(astea sunt in cea mai mare parte) si de unele intamplari dureroase si asta ma face sa simt ca daca cineva se mai pune rau cu mine am de gand sa-l atac cu tot ce am in orice fel posibil, acolo unde-l doare mai tare pana in distrug! 🙂 Asta simt!! Si sa mor eu daca am vreo remuscare… Ma doare fix in p**a!

    • In general viata iti ofera cele mai ciudate cai prin care sa te descoperi. Probabil ca va suna aiurea dar tot ce se intampla are un scop bine definit insa datorita efectului si momentului nu tinem cont de asta.
      Probabil ca fraza : „Lasa-ti trecutul in spate & priveste viitorul din fata” nu are un sens contextual in cazul tau, dar asa cum probabil stii invatam din greselile si intamplarile whom we’re facing .
      Nevoia de comunicare te poate face sa te simti unori parasit & probleme par sa creasca . Proportional cu starea ta de spirit vei avea si bafta (ori norocul) de a trece mai usor peste cumpene .
      Cunosc sentimentul „de a fi folosit” , si iti inteleg punctul de vedere , dar pana la urma viata este asta cum ti-o faci (excluzand guvernarea planetelor si a altor forme stelare )

  7. De ce Ce este? Cum sa? Cum ar fi daca?

    Cred ca astea is intrebari de aur atunci cand scrii un articol. Raspunzand la aceste patru intrebari referitor la o problema, ai mari sanse ca articolul tau sa fie apreciat de cat mai multa lume.

  8. Limbajul meu principal este „cum sa”. Acum realizez ca „ce-ar fi daca” este muuult mai avantajos. E ft interesant ca am mai realizat ceva; problema mea cu seful meu este una de comunicare 🙂 Il voi ruga sa imi explice lucurile mai pe intelesul meu, iar eu voi incerca sa ma adaptez la viziunea si limabjul lui. Important e ca mi s-a schimbat total perspectiva asupra relatiei cu el pt ca realizez ca nu e ceva personal, cat o neintelegere cauzata de o comunicare defectuasa.

    Multumesc!