7 idei prin care esti mai aproape de vocatia ta

10 Dec

busolaTraim in vremuri grele. Asa mi se spune, cel putin. Criza pe care o resimtim la tot pasul este departe de a fi o simpla criza economica. Este o criza a individului, in primul rand. A descoperirii de sine. A reinventarii continue. A miscarii.

Chiar ieri vorbeam cu un prieten si ii marturiseam o observatie oarecum dureroasa si surprinzatoare. Am luat scrierile (cartile, articolele, interviurile) mai multor intelectuali romani contemporani. Oameni cu o capacitate de analiza peste medie si care sunt capabili sa defineasca prezentul societatii noastre si un presupun viitor, din punctul lor de vedere.

Observatia mea se referea la nuantele exprimarii lor, care erau negativiste, usor depresive si puternic judicative la adresa societatii in care traim si a oamenilor care constituie societatea.

Aceste nuante exprimau, la baza, pozitia unui om infrant. Dezamagit. Fara speranta. Resemnat.

Iar prietenul meu, psiholog, mi-a raspuns amuzat:
„dar intelectualii au tendinte depresive…”

si am continuat eu:
„pentru ca nevoia primara a unui intelectual este procesul gandirii, sa stie…”

iar prietenul meu a conchis:
„iar actiunea in sine este medicamentul impotriva depresiei. Fara actiune, doar in mental, oamenii capata tendinta de a vedea negativul. Actiunea sta in spatele fericirii. Pasivitatea inseamna depresie, actiune inseamna miscare catre un scop… cu alte cuvinte actiunea inseamna implinire.”

Brusc mi-am adus aminte de un citat de-al lui Donald Trump:
„Recunosc o persoana infranta in cel care isi vinde masina si nu o duce la o spalatorie inainte, ca sa o faca sa arate mai bine.”

Discursul negativist, sumbru, este dovada unui om infrant, care a renuntat sa mai lupte. Fara speranta (scop) lipseste actiunea, fara actiune lipsesc rezultatele.

Dialogul a avut pentru mine o semnificatie aparte, pentru ca in ultima vreme s-au inmultit mesajele pe care le primesc, verbal sau scris, despre lipsa vocatiei sau a unui scop in viata. Este ca si cum, pe masura ce am inaintat in criza si in senzatia incertitudinii generale, devine din ce in ce mai importanta misiunea personala pe care o are fiecare dintre noi.

Iar exprimarile, cand vine vorba de neimplinire si lipsa unei vocatii, arata dovada unei pasivitati:

„Cuvantul cheie din articolele tale este „actiunea” dar in ce directie trebuie sa actioneze o persoana care      nu stie exact ce vrea sa faca, o persoana care nu si-a gasit vocatia, chiar daca isi doreste cu disperare lucrul acesta si ar da vreun an din viata sa isi gaseasca in sfarsit strada?!?!”

Cam asa arata un mesaj tipic al unei persoane care nu isi stie vocatia. Secretul insa sta in articularea cuvantului „vocatie”. Cand aud exprimari de genul „nu stiu care imi este VOCATIA”, eu citesc printre randuri lipsa de actiune. Persoana respectiva nu se misca pe o directie anume pentru ca nu stie daca aia ii este vocatia (ACEA VOCATIE, una singura). Are nevoie de dovezi palpabile. Asa ca prefera sa nu faca nimic diferit, asteptand acea „vocatie” sa vina din exterior.

Am o veste proasta: vocatia nu exista. 🙂

Cel putin nu asa cum ti-o imaginezi. Vocatia esti tu, ce faci si iti face placere acum. Nu exista O vocatie, doar implinire prin ceea ce faci si flexibilitate pentru ceea ce poti sa devii. Astazi ceea ce faci poate fi vocatia ta, asa cum peste o saptamana sa descoperi altceva care sa fie, la fel, vocatia ta… si sa schimbi directia la 180 de grade. Sa nu te apuci de ceva pentru ca nu stii daca acel ceva este vocatie sau nu este in totala antiteza cu ideea de vocatie.

Nu te poti plange ca nu stii care este vocatia ta fara sa o cauti… pentru simplul fapt ca daca nu o cauti, ea nu exista. 🙂

Saptamana trecuta am pus intrebarea „ce este vocatia” pe facebook, iar unele raspunsuri au fost foarte inspirationale:

„Calea spre fericire.”
Dan

„Misiunea sufletului.”
Dragos

„Vocatia inseamna sa te trezesti dimineata plin de viata si cu multa placere si sa te culci cu acelasi gust dulce al vietii. Daca una dintre cele doua lipseste, n-ai vocatie.”
Antonio

„Vocea fiecaruia. Vuietul, viata.”
Cristian

Vocatia esti tu! 
Totalitatea lucrurilor pe care le faci si care te reprezinta in momentul asta si lucrurile pe care le vei obtine, persoana care vei deveni, continuand ce faci acum.

Asa ca fiecare persoana care spune „nu stiu care imi este vocatia” – spune de fapt „nu stiu cine sunt eu”.

Si este MULT MAI USOR sa descoperi cine esti tu, decat sa cauti o vocatie, care nu este nimic altceva decat un termen abstract. Nu exista nici vocatie, nici scop al vietii, nici misiune personala. Decat daca iti sufleci manecile si le creezi tu, pentru tine.

7 idei despre vocatie care te pot duce mai aproape de ea :

1 – Ancoreaza-te in prezent!

Cei mai multi oameni gresesc, atunci cand se raporteaza la vocatie, pentru ca se raporteaza la ceva exclusiv aflat in viitor, nedefinit. Insa iti garantez ca toti oamenii care si-au descoperit vocatia sunt oameni ai prezentului in primul rand.

Nu poti deveni acel om al prezentului, care isi traieste propria misiune, daca nu te conectezi la realitate. Si primul pas este sa incepi sa lucrezi la viata ta, sa o imbunatatesti prin decizii la inceput marunte.

Ce anume poti face acum ca viata ta sa fie mai buna?

Daca actionezi in spiritul acestei intrebari, faci deja primii pasi catre vocatie.

2 – Spune „da” experientelor noi!

Doar asa te poti descoperi pe tine, cu totul. Cand ti se propune o activitate care te scoate din zona de confort, de multe ori iesi mai castigat daca accepti, decat daca ramai intre aceiasi patru pereti ai vietii tale.

Este decizia ta daca vei mai repeta experienta respectiva, insa te asigur ca fiecare experienta noua pe care o accepti va adauga un strat personalitatii tale. Plus ca niciodata nu stii ce iti face placere cu adevarat, pana nu testezi.

Nimeni nu iti poate spune tie ce iti place cu adevarat. Tot tu vei afla, prin ceea ce vei face. Insa cei care refuza experiente sunt asemenea copiilor care spun ca nu le place un fel de mancare fara sa il guste vreodata.

Paralela pe care o pot face aici este cu probatul hainelor. Pana sa ajungi sa iti cumperi o haina faina, care iti vine tie bine, pe stilul tau, este bine sa probezi mai multe.

3 – Propune-ti obiective pe care sa le urmaresti (scopuri/teluri)

Este cel mai simplu mod de a ajunge un om de actiune. Actionand catre un scop, indiferent de natura lui, iti dezvolti abilitatea de a depasi obstacole si a gasi solutii. Dispare sentimentul de inutilitate, pasivitate, lipsa de sens.

Nu conteaza ca nu tin de un „ideal inalt”. Conteaza ce obtii in urma acestui proces. Sa cauti vocatia fara sa cauti in general activitati care sa iti aduca beneficii este ca si cum ai cere unui supraponderal cu viata puternic sedentara sa alerge direct la maraton.

Invatand sa actionezi, te antrenezi pentru cine vei deveni.

4 – Nu lasa ca ceilalti sa iti dicteze viata

Este cel mai mare pericol in calea gasirii propriei vocatii. Inca de cand suntem mici, cei din jurul nostru au tendinta sa ne spuna ce sa facem si incotro sa o luam. Parintii stiu mai bine decat noi, prietenii, profesorii etc.

Este ca un zumzet care tot preseaza propriul timpan.

Daca intri in jocul „acceptarii”, vei ajunge sa traiesti o viata care nu este a ta. Daca iti vei urma instinctul si vei face ce vrei tu si te vei indrepta incotro crezi ca e mai bine pentru tine, zumzetul o sa scada in volum.

Nu-ti imagina insa ca daca accepti sa mergi o perioada pe drumul dictat de ceilalti, vei fi lasat in pace mai apoi. Cu cat vei urma „sfaturile” altora, cu atat „zumzetul” lor va creste. Vei fi lasat sa iti urmezi calea doar atunci cand nu o vei urma pe a lor in mod evident !

Din pacate asteapta-te ca, la inceput, infrangerile tale sa aiba gust de succes pentru ei, cei care conteaza in viata ta. Asta in cazul in care ai plecat pe drumul tau si ei nu sunt de acord.

Cele mai mari crime in istoria umanitatii s-au facut in numele iubirii. In acelasi trend cele mai multe vieti irosite au fost ale celor care nu au reusit sa se desprinda de proprii parinti, care au ajuns sa le dicteze studiile, cariera, nevasta, copiii etc.

Nu este numai vina parintilor, pentru ca treaba lor este sa aiba grija de copii, ci si a copiilor, ca nu au mai ajuns adulti, sa decida singuri pentru ei.

5 – Nu conteaza importanta a ceea ce faci ! 

Multi oameni sunt incapabili sa se bucure de ceea ce fac cu placere din cauza unui gand incoltit, gata sa dea roade. Vocatia nu este data importanta pe care o atribuie ceilalti oameni activitatii tale, ci este data de gradul de placere pe care il ai atunci cand faci ceea ce faci.

Poti sa cultivi rosii si sa fie asta vocatia ta, asa cum vocatia ta poate fi un aparent prost platit job de asistent  maternal. Vocatia ta nu va fi data de judecata celorlalti cu privire la ce faci, ci de ceea ce crezi tu despre tine in momentul in care faci ceea ce faci.

La un moment dat, intr-o discutie cu cineva care renuntase la un apartament in Bucuresti si o cariera in IT pentru o casuta de lemn intr-un judet foarte sarac, am auzit urmatoarea definitie a vocatiei:
„Vocatia nu tine neaparat de cariera, ci de Dumnezeu. Cariera poti sa ti-o alegi mental. In momentul in care ai facut destul de multe alegeri pentru tine si esti un om muncitor, vei simti o chemare. Pentru ca vocatia este chemarea lui Dumnezeu prin care iti spune ca meriti sa te bucuri de restul vietii tale prin ceea ce faci.”

I-am uitat numele, a fost o simpla persoana care a trecut prin viata mea si care m-a impresionat cu povestea lui … cand eu eram prea tanar ca sa inteleg ceea ce imi spune.

6 – Conteaza ce fel de oameni ai in jurul tau.

Un alt prieten mi-a spus in ce fel conteaza anturajul pentru cineva care este in cautare de sine. A spus ca atunci cand prietenii tai sunt toleranti, cu greu vei vedea lumina in jurul tau si vei inainta incet. Iar cand prietenii tai sunt „suportivi”, adica – te incurajeaza in ceea ce cauti si faci, atunci te vei putea bucura de ceea ce descoperi pe parcurs.

Tolerantul ce face? Tolereaza. Pe un tolerat. Este o scara ierarhica si puternice judecati de valoare care impiedica evolutia personala a celui tolerat.

Insa reactia oamenilor din jurul tau depinde si de tine. Cand te vei bucura pentru o persoana care evolueaza si se descopera, pas cu pas, atunci cel mai probabil si altii se vor bucura pentru tine. Sa ai prieteni suportivi inseamna sa fii si tu suportiv.

7 – Relaxeaza-te!

Nu ma refer la relaxare de o bere (desi nu este exclus sa se poata intampla si asa). Proprietatea noastra, a oamenilor, este ca pe masura ce suntem mai angrenati in viata, sa adormim. Traim zile care seamana una cu alta, ani la rand in care ne refuzam, intr-un fel sau altul evolutia, decizii amanate, relatii intrate pe automatism.

Relaxarea de care vorbesc eu vine din relatia pe care o ai cu tine insuti. Din izolare de ceilalti si de tehnologie.

Din cand in cand, nu foarte des, ca sa nu isi piarda din semnificatie, cauta sa te desprinzi pentru cateva zile de ceea ce in mod evident de reprezinta. Daca esti intr-un oras mult prea aglomerat, du-te intr-o zona rurala, unde sa poti fi singur. Sau te poti duce intr-o calatorie intr-un loc care iti poate oferi intalnirea cu cea mai importanta persoana din viata ta (cu tine insuti).

Poti sa gandesti aceasta „calatorie” ca la una initiatica, in care iti dai voie sa vorbesti cu tine, in lipsa altor oameni, cunoscuti, care sa te disturbe si in lipsa automatismelor care te reprezinta in mod normal.

S-ar putea ca raspunsurile care vin atunci cand iti oferi cadrul de singuratate, cu tine, sa iti dea indicii despre cine esti, ce urmaresti, in ce directie sa o iei. Indicii care sunt adanc ingropate in ritmicitatea vietii si a relatiilor cu tot ceea ce te inconjoara in fiecare zi.

In final raman cu o singura idee pe care, daca o adopti, vei intelege cu adevarat ce trebuie sa faci de acum incolo ca sa iti descoperi vocatia:
Vocatia esti tu.

Atat,
Daniel Zarnescu

Daniel Zarnescu



Ti-a placut articolul asta?

Accesează GRATUIT două ghiduri care au dat naștere la sute de afaceri în România - studenți, angajați, freelanceri, experți de orice fel și antreprenori care și-au revoluționat modul în care își vând produsele și serviciile.

Introdu adresa de e-mail și primești GRATUIT cele două ghiduri ce te vor ajuta să câștigi bani din propria ta afacere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

23 thoughts on “7 idei prin care esti mai aproape de vocatia ta

  1. Cred ca fiecare articol pe care il postezi e usor dus la extrem. Viata este un ECHILIBRU. Niciodata nu te vei simti implinit daca esti sub medie la una din categoriile : prieteni, dragoste, bani, sanatate. Dupa mine ideal este sa excelezi intr.un domeniu care sa,ti aduca venituri si restul cat mai sus de medie care sa,ti ofere liniste si confort. Articolul luat separat este foarte bun. Multumesc!

  2. Cred ca subiectul acesta ar trebui sa intereseze majoritatea populatiei si mai ales pe cei ce se plang de tot ceea ce este in jurul lor, fara ca ei sa incerce sa faca ceva macar pentru persoana lor.Un articol din care poti invata ceva, daca iti doresti asta. Multumim Daniel pentru punctul de vedere! Sunt „PENTRU”!

  3. Ai pus punctul pe i cu cuvantul actiune. Daca ne cunoastem vocatia sau nu, daca nu actionam e degeaba…Si nu o sa stim cu adevarat care e vocatia pana nu actionam. Nu stim cata placere ne face ceva daca nu actionam. Am crescut cu ideea ca munca e munca si placerea e placere…dar adevarul este ca lucruri minunate se intampla atunci cand munca iti face placere!

  4. De fapt este o criza de sistem.Tragic este ca foarte multi oameni au probleme cu moralitatea.E greu sa locuiesti intr-un castel de aur in mijlocul unei mlastini.Idea
    valabilitatii efortului singular,curajos si ambitios,altfel spus te descurci singur,are radacini vechi pe teritoriul dacic si se vede unde s-a ajuns.

  5. „Vocatia esti tu”! Mi-a placut asta, Daniel. Am vazut ca m-ai citat,..la capitolul: asa nu! 🙂 Oricum, ai perfecta dreptate cand spui ca afirmand „nu imi stiu vocatia” vreau sa spun nu ma cunosc sau nu ma mai cunosc, nu mai stiu ce imi place sa fac, nu am pasiuni pentru ca asta presupune sa fi facut mereu si constant acel sau acele lucruri, in schimb eu m-am pierdut pe drum intre ceea ce vroiau altii de la mine, neincrederea in propriile mele forte si blestemata de comoditate. intre timp, am pus vocatia pentru moment intre paranteze si m-am apucat de o activitate care ar trebui sa imi aduca bani. Am momente in care mi-e o frica de mor mai ales ca m-am considerat dintotdeauna negata in domeniu, dar m-am lansat si nu am incotro: trebuie sa merg inainte. Va voi tine la curent, Bafta tuturor si pe curand!
    Inspir – Ma inspir

  6. Si as vrea sa mai adaug ca sunt de acord cu Mihai -Iulian cand zice ca este usor dus catre extrem articolul, eu cred ca in realitate avem in DNA-ul nostru sau in destin o misiune personala, o vocatie pe care trebuie sa o descoperim dar o putem descoperi numai actionand si nicidecum asteptand (ca mine) sa pice din cer…Sau cel putin imi place sa cred asta 🙂 salutari tuturor are dormiti deja, cred ca ar fi cazul sa dorm si eu,…ciao ciao

  7. N am cuvinte …..atat adevar in niste articole in care sa ma regasesc si atatea chestii spuse pe care eu le am experimentat si le am descoperit fara a le citi undeva …..mai rar ….te felicit si abia in seara asta te am descoperit si pe viitor astea imi vor fii ca niste chestii indispensabile ….BV DANIEL ZARNESCU

  8. Foarte bune si valoroase informatii ca de obicei ! Nu prea inteleg totusi la punctul 5…conform acestui punct nu conteaza parerea altora,atat timp cat faci ceea ce iti place. Dar eu am citit mai peste tot ca trebuie sa oferi valoare oamenilor prin ceea ce faci cu placere si ca abia atunci poti spune ca ai vocatie, altfel ceea ce faci este doar pasiune…Ori daca eu fac un lucru care ma implineste (considerand ca aia este vocatia mea)si nu-i place nimanui sa zicem (judecata celorlalti) si imi place doar mie…cum ramane? Ma poti lamuri ? 🙂 Multumesc !

    • Sunt doua lucruri diferite aici:
      – sa iti faca placere ceea ce faci dincolo de criticile celor din jur (pasul 1)
      – sa oferi valoare prin ce faci (pasul 2)

  9. Acest articol m-a ajutat sa ies din depresie intr-un mod practic si sanatos. Doar pentru aceasta meriti un premiu de la mine…

    Multumesc, Daniel!

  10. Interesant……o buna clasificare teoretică….as vrea sa stiu de cat timp ai nevoie ca sa actionezi si sa te convingi ca e „drumul bun”…

    • Daniela, parerea mea este ca daca tu cauti sa te „convingi” inseamna ca de fapt cauti o „finalitate”, o „siguranta”. Asa ceva nu exista. Tocmai asta incearca sa spuna articolul.

  11. Frumos articol, nu stiu ce varsta are autorul dar nici macar nu conteaza acest lucru.
    MI-a placut modul de gandire ,am apreciat acest lucru, continua cu ce faci se pare ca faci bine.

    • F. bun articolul si extrem de revelator pentru mine…nu stiu care imi este vocatia= lipsa de actiune ….pe bune chiar e un articol autentic(mai rar ) si iti multumesc pentru simplul fapt ca esti atat de logic.